Vicol acuză Recorder de plată în dosarul Nordis: ce nu se spune

afirmație lansată de deputata Laura Vicol pune sub semnul întrebării independența uneia dintre cele mai citate platforme de jurnalism de investigație din România — și, oficial, nu există nicio dovadă publică prezentată în sprijinul ei, dar tocmai lipsa acestor dovezi e ceea ce ridică cele mai multe semne de întrebare.

Potrivit unei postări a Laurei Vicol, aceasta ar fi primit informații din „surse pe care le consideră extrem de serioase și credibile”, potrivit cărora, în anumite situații, s-ar strânge sume considerabile de bani pentru finanțarea apariției unor materiale de investigație la R E C O R D E R. Concret, pentru dosarul Nordis — scandalul imobiliar care a lăsat mii de investitori cu banii pierduți — suma vehiculată ar fi de 200.000 de euro.

Nu se menționează în postarea originală cine ar fi plătit această sumă, cine ar fi beneficiarul direct al unei asemenea „finanțări” și, mai important, care este sursa concretă a acestei informații. Vicol nu oferă documente, înregistrări sau nume — doar afirmă că sursele ei sunt de încredere. Ceea ce nu se clarifică în declarația sa este dacă suma s-ar fi plătit CĂTRE platforma de investigație, DE CĂTRE cineva interesat să scoată la iveală dosarul Nordis, sau dimpotrivă, de cineva interesat să-l îngroape. Ambiguitatea nu e deloc întâmplătoare.

Cine beneficiază de o asemenea acuzație?

Dosarul Nordis este unul dintre cele mai mediatizate scandaluri financiare din ultimii ani din România, cu mii de oameni care au investit economii în proiecte imobiliare care nu s-au mai concretizat. Presa de investigație — inclusiv platforme precum Recorder — a documentat extensiv acest caz, iar orice acuzație care pune la îndoială motivele din spatele acestor investigații are potențialul de a submina credibilitatea unor materiale deja publicate, indiferent dacă acuzația se confirmă sau nu.

Coincidență sau nu, aceste tipuri de afirmații apar frecvent în perioadele în care presa independentă publică materiale incomode pentru figuri publice sau interese financiare mari. Cronologia — o acuzație lansată fără probe concrete, exact în jurul unui dosar cu impact public major — ridică întrebări legitime despre timing și despre cine ar avea de câștigat dintr-o eventuală discreditare a jurnalismului de investigație pe acest caz.

Ce nu se spune în declarația oficială

Nu se precizează cine sunt aceste „surse serioase și credibile”. Nu se explică mecanismul prin care s-ar fi „strâns” banii, nici cine ar fi contribuit la o astfel de sumă. În absența oricărei documentații publice, afirmația rămâne, pentru moment, o acuzație neconfirmată — dar una care, odată lansată în spațiul public, își face treaba indiferent de rezultatul unei eventuale verificări ulterioare.

Rămâne de văzut dacă vor apărea probe concrete care să susțină sau să infirme această acuzație. Până atunci, publicul e liber să tragă propriile concluzii — exact cum, de altfel, s-a întâmplat și cu alte episoade din peisajul mediatic românesc în care afirmațiile grave circulă mult mai rapid decât dovezile.

Sursă: Flux24.ro