USS Lincoln: 9 luni pe mare, Trump zice că-i puțin

În timp ce familiile a 5.000 de marinari de pe portavionul USS Lincoln vorbesc despre dușuri mucegăite, rații de mâncare de o jumătate de cană de orez și cel puțin două tentative de suicid prin aruncarea peste bord, președintele Donald Trump a respins public îngrijorările, declarând că nouă luni pe mare sunt “departe de a fi suficient” — o afirmație care ridică întrebarea evidentă: cine plătește, de fapt, prețul acestui război care nu a fost votat oficial de Congres?

Nava, plecată din San Diego pe 21 noiembrie 2025 pentru un desfășurare planificată la șapte luni, a depășit deja 200 de zile fără nicio escală în port — un fenomen aproape nemaiîntâlnit în istoria marinei americane, unde standardul obișnuit presupune o pauză la fiecare 30-45 de zile. Ceea ce nu se menționează suficient în rapoartele oficiale este motivul real al acestei blocaje logistice: potrivit New York Times, Iranul a distrus rapid un hub logistic major al bazei navale americane din Bahrain, imediat după ce țara a fost atacată în plină negociere diplomatică. Cronologia ridică semne de întrebare — un atac survenit exact în mijlocul unor tratative, urmat de un colaps logistic care lasă mii de oameni blocați pe mare fără provizii de bază precum pastă de dinți sau săpun.

Negarea oficială versus mărturiile de familie

Când un jurnalist i-a amintit lui Trump, chiar înainte de a pleca spre un miting din New York, că familiile marinarilor sunt îngrijorate, reacția a fost tăioasă: “Nu, nu sunt”, a spus președintele, contrazicând direct faptul că zeci de rude și-au exprimat public temerile într-o întâlnire cu secretarul Marinei, Hung Cao, la care au participat aproximativ 200 de familii. Secretarul Apărării, Pete Hegseth, a mers și mai departe, respingând relatările despre condițiile din ce în ce mai grele de la bord — inclusiv incidentul marinarului căzut peste bord și deteriorarea sănătății mentale a echipajului — drept “complet denaturate”.

Cine beneficiază de această narativă a normalității? Pe de o parte, recunoașterea publică a unei crize logistice și umane pe un portavion-simbol ar submina imaginea de succes militar pe care administrația încearcă să o construiască în jurul războiului cu Iranul. Pe de altă parte, apropierea alegerilor de la jumătatea mandatului transformă orice recunoaștere a unei crize într-un cost politic pe care Casa Albă pare dispusă să-l evite cu orice preț.

De la portavion la teritoriu: promisiunile de la miting

n aceeași zi, la un miting de campanie din Garden City, Long Island, organizat pentru candidatul republican la funcția de guvernator, Bruce Blakeman, Trump a declarat că, odată ce Iranul va fi “complet învins”, va declara Strâmtoarea Hormuz drept teritoriu al Statelor Unite — o afirmație de o asemenea amploare geopolitică încât ar fi trebuit, în mod normal, să domine ciclul de știri, nu să treacă aproape neobservată printre relatările despre marinari epuizați.

Președintele a mai cerut publicului să aibă răbdare cu prețurile mai mari la benzină și motorină, amintind că, înainte de intrarea Statelor Unite alături de Israel în războiul cu Iranul, un galon de benzină costa doar 1,85 dolari. “Pentru acel mic plus pe care îl plătiți la benzină, amintiți-vă că o faceți ca o țară foarte rea… să nu poată avea o armă nucleară”, a spus Trump. Contextul extins pe care rareori îl regăsim în discursurile oficiale: din 2007 și repetat până la izbucnirea conflictului, pe 28 februarie, comunitatea de informații americană a evaluat constant că Iranul NU dezvolta o armă nucleară. Coincidență sau nu, această evaluare a fost rareori amintită în discursurile publice care justifică prelungirea războiului și, implicit, sacrificiile impuse atât marinarilor de pe mare, cât și consumatorilor de acasă.

“Nu îmi voi cere niciodată scuze, am făcut ce trebuia”, a încheiat Trump, într-un moment care, pentru mulți observatori, pare mai puțin o declarație de convingere și mai mult o încercare de a închide subiectul înainte ca întrebările incomode să capete tracțiune publică.

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)