SUA înainte de alegeri: scenariul unui razboi civil anuntat de dreapta

n editorialist american de extremă dreapta, James Howard Kunstler, publică pe platforma sa și preluat de ZeroHedge un text-manifest în care descrie viitorul apropiat al Statelor Unite drept un teren de confruntare directă între administrația Trump și ceea ce el numește „jihad comunist” al stângii americane. Ceea ce oficial e prezentat drept o opinie personală a unui comentator conservator ascunde de fapt o strategie mai amplă de normalizare a ideii că opoziția politică ar putea fi tratată drept amenințare la securitatea națională — un precedent pe care mulți analiști îl consideră periculos pentru orice democrație, inclusiv pentru cea românească, unde am văzut deja cum „amenințările la securitatea electorală” au fost invocate pentru anularea unui scrutin întreg.

Ce spune, de fapt, textul

Kunstler pornește de la o declarație a candidatului democrat la Senatul Michiganului, Abdulrahman el Sayed, care ar fi spus despre adversarii săi: „Când ei lovesc jos, noi lovim și mai jos.” Pe baza acestei fraze, autorul construiește un scenariu în care Partidul Democrat, presa pe care o numește „sediioasă” și birocrația federală ar recurge la tactici de tip „jihad comunist” pentru a saborta reforma promisă de președintele Trump.

Textul menționează explicit cadrul legal pe care administrația l-ar putea folosi: un Ordin Executiv de Securitate Națională încă nedeclarat, precum și un ordin anterior din martie 2026 — Ordinul Executiv nr. 15399, „Asigurarea verificării cetățeniei și a integrității alegerilor federale”. Potrivit autorului, Curtea Supremă ar putea permite Serviciului Poștal SUA să impună „standarde uniforme” pentru distribuirea buletinelor de vot prin corespondență, o măsură care, spune el, ar bloca posibilitatea fraudei electorale — dar care, cine beneficiază de fapt de o asemenea centralizare a controlului electoral, rămâne o întrebare deschisă chiar și pentru susținătorii reformei.

Amenințarea cu legea din 1954 și eticheta de „terorism”

Un element notabil din text este invocarea Communist Control Act din 1954 (50 U.S.C. §§ 841–844), o lege încă valabilă care definește Partidul Comunist — sau orice organizație care „se comportă” similar — drept „instrument al unei conspirații de răsturnare a Guvernului Statelor Unite”. Kunstler sugerează că guvernele statelor democrate precum California, New York și Illinois ar putea recurge la blocarea secțiilor de votare, scenariu în care guvernatorii Gavin Newsom, Kathy Hochul și JB Pritzker ar risca, în viziunea sa, arestarea.

Autorul merge mai departe și invocă secțiunea 219 din Immigration and Nationality Act (8 U.S.C. § 1189), care permite Departamentului de Stat să declare organizații politice drept „organizații teroriste străine”. Printre nominalizările sale figurează Frăția Musulmană, Council on American-Islamic Relations (CAIR), Islamic Society of North America (ISNA), Muslim Students Association și American Muslims for Palestine — grupări pe care le acuză, fără a prezenta probe suplimentare în text, de susținerea instaurării legii Sharia sau a unui „jihad teritorial” pe sol american. Este important de subliniat: acestea rămân acuzații formulate de autor, nu constatări judiciare sau oficiale.

Fauci, Wray și „cei zece ani de lovitură de stat”

Partea cea mai concretă a textului privește un subiect care revine constant în presa americană conservatoare: posibile urmăriri penale ale unor foști oficiali guvernamentali. Kunstler menționează că dr. Anthony Fauci ar avea deja o sesizare penală activă la Departamentul de Justiție, legată de gestionarea pandemiei de Covid-19. Potrivit autorului, comunicări recent obținute între Fauci și fosta directoare CDC, Rochelle Walensky, ar arăta că oficialii ar fi ascuns public informații despre o rată alarmantă de avorturi spontane în rândul femeilor însărcinate vaccinate — o afirmație gravă, care, dacă se confirmă prin documentele citate, ar merita o anchetă independentă serioasă, dincolo de retorica polarizată a autorului.

Textul mai notează revenirea în atenția publică a fostului director FBI Christopher Wray, după optsprezece luni de discreție. Kunstler îl leagă de întregul lanț de evenimente cunoscute drept „RussiaGate” — preluarea ștafetei de la James Comey în mai 2017, abuzurile FISA, Dosarul Steele, presiunile judiciare asupra unor apropiați ai lui Trump precum Rudy Giuliani, prima procedură de impeachment, revolta de la Capitoliu din 6 ianuarie și percheziția de la Mar-a-Lago. Se sugerează — fără confirmare oficială — că Wray ar fi fost chemat repetat în fața unui mare juriu din Fort Pierce, Florida, procedură despre care autorul spune că rămâne complet sigilată, fără nicio scurgere de informații. Cronologia acestor evenimente, așa cum e prezentată, ridică într-adevăr întrebări legitime despre transparența instituțională americană, indiferent de tabăra politică din care vin.

De ce contează asta pentru cititorul român

Textul lui Kunstler este, în esență, un manifest politic asumat, nu o relatare factuală neutră, iar cititorul trebuie să-l trateze ca atare. Însă tiparul descris — polarizare extremă, acuzații de fraudă electorală, invocarea unor legi vechi pentru a eticheta adversarii politici drept amenințări la siguranța națională — nu este străin nici Europei de Est. România a trecut prin propria criză de legitimitate electorală în 2024-2025, când alegerile prezidențiale au fost anulate pe motive de interferență străină și dezinformare coordonată. Coincidență sau nu, retorica „siguranței electorale” devine, peste tot în lume, instrumentul preferat prin care instituțiile își justifică intervenția directă în jocul democratic — indiferent cine se află la putere.

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)