Războiul Iran-SUA: ce ascunde tăcerea Pentagonului

n timp ce Donald Trump insistă public că Strâmtoarea Hormuz este deschisă, realitatea de pe teren spune cu totul altceva — iar tăcerea Comandamentului Central american în fața atacurilor iraniene repetate nu este o simplă omisiune, ci pare o strategie deliberată de gestionare a narativului către publicul occidental.

Potrivit unei analize publicate de MintPress News, în cadrul emisiunii The Target realizată de jurnalistul Robert Inlakesh, forțele Ansarallah din Yemen au lansat atacuri de precizie asupra forțelor proxy ale Arabiei Saudite, în timp ce blocada asupra porturilor saudite strânge și mai mult o piață petrolieră globală deja suferindă. Cine beneficiază de o piață a petrolului sub presiune constantă? Întrebarea rămâne, ca de obicei, fără răspuns oficial.

Declarații contrazise de fapte

Trump a susținut ferm că Strâmtoarea Hormuz rămâne deschisă pentru trafic — o afirmație care contrazice direct realitatea documentată pe teren. Rachetele și dronele iraniene continuă să lovească petroliere care încearcă să spargă blocada cu sprijin de coordonare navală americană, iar forțele armate ale SUA au răspuns lovind, la rândul lor, o navă. Cronologia acestor evenimente ridică semne de întrebare serioase despre cine controlează de fapt narativul oficial al “strâmtorii deschise”.

Corpul Gărzii Revoluționare Islamice (IRGC) a continuat, în paralel, să lanseze rachete balistice și drone împotriva unor ținte afiliate forțelor susținute de SUA din provincia Erbil, în nordul Irakului. Depozite de armament, tabere de antrenament și sediile unor grupări de opoziție kurdo-iraniene aflate pe teritoriu irakian au fost supuse unor lovituri de precizie repetate — un detaliu pe care rapoartele oficiale americane preferă să îl treacă sub tăcere.

Tăcerea ca strategie

Comandamentul Central al SUA a ales, în mare parte, să ignore complet o serie de atacuri iraniene, alegând liniștea în locul unui răspuns public — chiar dacă Washingtonul promisese redeschiderea Strâmtorii Hormuz încă de luni trecută. Promisiunea a trecut fără niciun rezultat concret. Ce nu se spune în comunicatele oficiale? Poate tocmai faptul că admiterea eșecului ar zdruncina narativul de control total asupra situației.

Israelul, forța motrice din spatele războiului de agresiune declanșat împotriva Iranului la 28 februarie, și-a continuat, la rândul său, ofensiva asupra Gazei și Libanului, atrăgând ripostă din partea Hezbollah. Presa israeliană a mușamalizat recent un incident în care un vehicul militar israelian a fost lovit de o dronă, alegând în schimb să escaladeze campania de bombardament și să detoneze ultimele case civile rămase în sudul țării — o coincidență prea convenabilă pentru a fi doar întâmplătoare.

Imaginile prin satelit care ies la iveală

Imagini satelitare recent scurse la public dezvăluie amploarea reală a daunelor provocate de atacurile iraniene asupra unor facilități militare americane din Emiratele Arabe Unite și Siria, în primele 40 de zile ale războiului — expunând ceea ce pare a fi o serie clară de mușamalizări coordonate. Ce nu ne spun sursele oficiale despre aceste pierderi rămâne, deocamdată, îngropat sub discurs diplomatic.

În Yemen, forțele guvernului condus de Ansarallah și-au continuat acțiunile ofensive, încercând să recucerească zone strategice ocupate de forțele proxy saudite, ceea ce a dus la ciocniri lângă Taiz, Marib și alte fronturi. Dezvoltările din Yemen sunt departe de a fi un episod izolat — ele se leagă direct de arhitectura mai largă a conflictului regional, cu implicații care depășesc granițele Asiei de Vest și ajung să afecteze inclusiv prețurile globale la energie, deci și buzunarul european.

Un material video proaspăt publicat de Frontul de Rezistență Islamică din Siria arată forțe locale trăgând rachete neghidate către un post militar israelian aflat în teritoriul sirian de sud ocupat. În paralel, tensiunile sectare din Siria par să fie în creștere, cu un potențial de escaladare greu de anticipat.

Context extins: de ce contează pentru noi

Ceea ce se întâmplă în Strâmtoarea Hormuz și în Marea Roșie nu este un fenomen izolat de partea cealaltă a lumii — orice blocaj prelungit asupra rutelor petroliere globale se traduce, cu întârziere de câteva luni, în prețuri mai mari la pompă și în facturi mai grele pentru românii care deja resimt din plin o inflație de 9%, cea mai mare din Uniunea Europeană. Coincidență sau nu, România a fost deja pe locul al doilea în UE la creșterea prețurilor combustibililor, iar un armistițiu fragil în regiune, aflat mereu pe punctul de a expira, ține în tensiune constantă și piețele europene de energie. Cine beneficiază de o lume în care publicul primește doar fragmente din realitate, filtrate prin comunicate oficiale tăcute sau contrazise de imagini satelitare scurse ulterior? Răspunsul, ca de obicei, depinde de cine pune întrebarea.

Sursă: MintPress News (mintpressnews.com)