Retragerea SUA din Irakul de Nord: rutină sau eșec strategic?

eea ce oficial este prezentat drept o retragere „de rutină”, în linie cu un acord de evacuare până la 30 septembrie, ascunde de fapt un tipar mult mai revelator: armata americană își retrage trupele și bateriile Patriot chiar din zonele lovite constant de rachetele iraniene — exact acolo unde protecția era mai necesară ca oricând.

Surse citate de publicația regională Al-Monitor confirmă că Statele Unite au început retragerea ultimelor forțe rămase în Irak, staționate în apropierea aeroportului din Erbil, în regiunea kurdă irakiană. Sistemele mobile de apărare antiaeriană Patriot — cele care detectează și doboară rachete, drone și alte amenințări aeriene — au fost deja scoase din baza militară, potrivit acelorași surse, fără a se oferi detalii suplimentare.

Cronologia care ridică semne de întrebare

Retragerea din Kurdistanul irakian ar fi început în urmă cu o săptămână și este încă în desfășurare, dat fiind volumul de echipament greu ce trebuie evacuat. Coincidență sau nu, mutarea survine chiar în perioada în care atacurile iraniene și ale miliției proxy asupra bazelor americane din Iordania și Kuweit s-au intensificat vizibil.

Oficialii regionali descriu operațiunea drept „de rutină”, parte a angajamentului american de a evacua complet Irakul până pe 30 septembrie. Dar, în contextul atacurilor susținute din partea Iranului și a miliției sale șiite, mai ales asupra regiunii Kurdistan, retragerea lasă comunitatea kurdă într-o poziție de expunere accentuată — ceea ce nu se menționează în rapoartele oficiale ca fiind o consecință directă a calendarului ales.

Cine beneficiază de fapt de acest vid de securitate?

Bateriile Patriot urmează să fie „redesfășurate” — posibil mult mai departe de vecinătatea Iranului și a Golfului Persic, eventual în Israel. Sursele Al-Monitor notează că, deși sistemele Patriot au fost desfășurate inițial pentru protecția forțelor americane, comunitatea kurdă a beneficiat enorm de acest „umbrelă de securitate”. Aeroportul din Erbil s-a aflat sub atac constant din partea Iranului și a miliției aliate încă de la începutul conflictului, în februarie, inclusiv recent. Interceptoarele americane au reușit să oprească cel puțin 95% din aceste atacuri, potrivit acelorași surse.

Cea mai mare parte a atacurilor iraniene și ale miliției a vizat grupările de opoziție kurdă iraniană armată, cu bază în regiunea Kurdistan. Totuși, complexul din Erbil a fost lovit de mai multe ori. Sistemele Patriot au o rază operațională de 100-160 de kilometri — suficient de mare pentru a proteja o zonă întinsă, ceea ce face retragerea lor cu atât mai greu de explicat drept simplă „administrare curentă” a unui calendar de evacuare.

„Debasificare”: o strategie cu nume nou pentru un joc vechi

Analiștii vorbesc despre o strategie iraniană de „escaladare orizontală” — extinderea treptată a teatrului de operațiuni, concomitent cu împingerea permanentă a forțelor americane înapoi din regiune. Un comentator citat de publicații independente numește acest proces „debasificare”: spre deosebire de faza fierbinte anterioară a războiului, când Iranul a lovit simultan toate bazele din teatru, valul actual a început cu ținte apropiate de coasta iraniană și a avansat constant spre granița israeliană.

După ce a distrus o mare parte din rețeaua radar care proteja bazele americane și ale aliaților în faza anterioară a conflictului, planificatorii iranieni au prioritizat acum depozitele de combustibil, hangarele pentru drone, tancurile de realimentare și cazărmile. Răspunsul american a fost constant același: retragerea activelor tot mai departe de Iran, spre baze din Israel și Iordania. Strategia iraniană de „debasificare” exploatează exact asimetria dintre structura de forțe și capacitățile net diferite ale forțelor de rachete iraniene și forțele aeriene americane și aliate.

Contextul mai larg merită subliniat: nordul Irakului a fost multă vreme spațiul unde trupele americane se simțeau „mai în siguranță”, protejate de grupările kurde „prietenoase”, spre deosebire de prezența tot mai firavă din restul țării. Însă comunitatea kurdă însăși a ajuns sub presiune enormă în cadrul conflictului mai larg, mai ales pe fondul unor informații care sugerează că ar fi fost pregătită să sprijine o răscoală a kurzilor iranieni în interiorul Republicii Islamice — un detaliu care, coincidență sau nu, plasează retragerea americană într-un moment extrem de delicat pentru aliații regionali ai Washingtonului.

Rămâne de văzut cine umple, de fapt, vidul de securitate lăsat în urmă — și dacă termenul „rutină” va rezista testului evenimentelor din lunile următoare.

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)