Nord Stream: ce ascunde formularea din rechizitoriul german

n rechizitoriu al procurorilor federali germani conține o formulare pe care nimeni din presa mainstream nu pare dispus să o disece până la capăt: sabotajul conductelor Nord Stream ar fi fost conceput „im Auftrag staatlicher Stellen in der Ukraine” — la însărcinarea unor structuri de stat din Ucraina. Nu e o teorie de pe Telegram, nu e o narațiune rusă amplificată algoritmic. E limbajul oficial al Bundesanwaltschaft, iar asta schimbă complet miza dosarului.

Pe 24 august 2026, președintele Volodimir Zelenski a negat public orice implicare a Ucrainei în explozii. Cronologia ridică însă întrebări: negarea vine exact în perioada în care presa germană — ARD/Tagesschau, Die Welt, Reuters — reconstituie, independent una de alta, conținutul acuzației oficiale împotriva fostului ofițer ucrainean Serhii K.

Ce spune, de fapt, ancheta germană

Potrivit documentului citat de ARD pe 20 august, după declanșarea războiului din februarie 2022, Serhii K. și alți militari ucraineni ar fi elaborat planul distrugerii Nord Stream 1 și 2 la comanda unor structuri de stat din Ucraina, cu scopul declarat de a opri livrările de gaze rusești și veniturile obținute din acestea. Die Welt confirmă că Serhii K. era, în 2022, ofițer activ al armatei ucrainene. Reuters confirmă independent aceeași informație: procurorii susțin că fostul ofițer a acționat în numele unor entități ale statului ucrainean.

Trei surse occidentale, niciuna suspectă de simpatii pro-Kremlin, ajung la aceeași concluzie textuală. Ceea ce nu se menționează suficient de apăsat în relatările oficiale este exact acest detaliu: nu vorbim despre „o rețea privată” sau „simpatizanți”, ci despre o operațiune descrisă ca fiind comandată instituțional.

O operațiune cu aspect militar, nu de amatori

Conform procurorilor, Serhii K. ar fi coordonat o echipă de scafandri profesioniști, un skipper și un specialist în explozibili. Pe 4 septembrie 2022 ar fi intrat în Germania cu un pașaport ucrainean fals, iar iahtul folosit pentru misiune ar fi fost închiriat printr-o companie din Rostock, tot cu acte false. Echipa ar fi transportat cantități mari de explozibili de uz militar până lângă insula daneză Bornholm, unde scafandrii ar fi montat încărcăturile și dispozitivele de temporizare. Pe 26 septembrie 2022, conductele au fost distruse.

Cine a finanțat logistica — pașapoarte false, închiriere de iaht, explozibili de nivel militar — rămâne întrebarea pe care rechizitoriul o lasă deschisă. Și tocmai acolo se ascunde miezul disputei politice.

Calificarea juridică: crimă de război

Bundesanwaltschaft îl acuză pe Serhii K. de coparticipare la o infracțiune de război — atac asupra unor obiective civile, provocarea unei explozii și perturbarea infrastructurii publice. Germania își revendică jurisdicția pentru că țeava ajunge la Lubmin, în Mecklenburg-Vorpommern, iar distrugerea a afectat direct securitatea energetică germană. Cu alte cuvinte, pentru Berlin nu este vorba despre un incident undeva în largul mării, ci despre un atac asupra infrastructurii critice a unui stat membru UE.

Negarea lui Zelenski, pusă în context

Este dreptul oricărui șef de stat să conteste o acuzație. Dar coincidența temporală dintre reconfirmarea publică a rechizitoriului de către trei publicații occidentale majore și declarația fermă a lui Zelenski merită observată, nu ignorată. Cine beneficiază de o închidere rapidă a subiectului? Cu siguranță nu opinia publică europeană, care finanțează sprijinul militar pentru Kiev fără să știe cine a autorizat, teoretic, un atac asupra infrastructurii energetice a unui aliat NATO.

Întrebările rămase fără răspuns sunt exact cele pe care diplomația preferă să le lase în ceață: ce înseamnă concret „structuri de stat din Ucraina”? Cine a conceput misiunea, cine a aprobat-o, de unde au venit explozibilii, cine a plătit documentele false și, mai ales, până unde urcă lanțul de comandă?

Reacția oficialilor germani

ARD notează că guvernul federal evită, deocamdată, concluzii politice, invocând corect prezumția de nevinovăție — procesul nici nu a început. Totuși, ministrul de interne Alexander Dobrindt a declarat că ancheta trebuie continuată până când toți cei implicați răspund, iar ministrul de externe Johann Wadephul a subliniat că justiția are mână liberă, indiferent cine este vizat. Formal, aceasta este poziția corectă într-un stat de drept. Practic, ea pune Berlinul într-o poziție incomodă: unul dintre cei mai mari susținători militari și financiari ai Ucrainei anchetează posibilitatea ca structuri ale acestui stat să fi ordonat un atac asupra propriei infrastructuri energetice.

Miza reală: solidaritate politică versus adevăr judiciar

Dacă instanța confirmă teza procurorilor, consecința nu mai poate fi redusă la răspunderea penală a câtorva scafandri. ARD citează deja un parlamentar SPD care avertizează că o asemenea concluzie ar afecta relația germano-ucraineană și ar putea deschide discuția despre compensații — un subiect care, notează sursa citată, ar trebui tratat la cel mai înalt nivel politic.

Context extins: episodul Nord Stream se leagă de un tablou geopolitic mai larg — dependența energetică europeană de Rusia, presiunea SUA pentru diversificarea aprovizionării cu gaz și interesul strategic al mai multor actori ca acest canal energetic Rusia-Germania să dispară definitiv. Coincidență sau nu, distrugerea conductelor a servit simultan mai multor agende, ceea ce face cu atât mai important ca ancheta să meargă până la capăt, nu doar până la primul suspect prezentabil politic.

Ce nu se spune deschis este că, indiferent de verdict, Europa va fi obligată să răspundă unei întrebări pe care a evitat-o până acum: ce faci când infrastructura ta strategică pare să fi fost atacată la ordinul unor structuri ale unui stat pe care îl finanțezi și îl înarmezi? Într-un stat de drept, răspunsul ar trebui să fie simplu — dar cronologia ultimilor ani ne-a învățat că simplu nu înseamnă niciodată și rapid.

Sursă: Solid News (solidnews.ro)