NDAA și Israel: ce arată sondajul pe care Congresul îl ignoră

n timp ce Congresul american dezbate discret o lege care ar lega Pentagonul de industria militară israeliană mai strâns decât de orice alt aliat, un sondaj proaspăt arată că majoritatea alegătorilor americani respinge exact acest plan. Ceea ce e prezentat oficial drept o simplă „cooperare tehnologică de apărare” ascunde, potrivit criticilor, o integrare instituțională pe care publicul nu o vrea și despre care nu a fost consultat niciodată.

Sondajul realizat de Data for Progress, comandat de Demand Progress și de IMEU Policy Project, a chestionat 1.217 alegători probabili americani între 3 și 7 august. Rezultatul: 61% dintre respondenți se opun prevederilor din Legea de Autorizare a Apărării Naționale (NDAA) pentru 2027 care ar integra companiile de armament israeliene în structurile Pentagonului la un nivel mai ridicat decât al oricărei alte țări. Procentul urcă la 78% în rândul democraților și la 73% în rândul independenților — cifre care ridică întrebarea firească: pentru cine legiferează, de fapt, congresmenii care susțin acest plan?

Secțiunea 219 — clauza care nu a ajuns în titlurile mari

„Acest sondaj este un semnal de alarmă pentru orice membru al Congresului care susține legea de autorizare a apărării”, a declarat Cavan Kharrazian, consilier senior de politici la Demand Progress. „O majoritate clară a alegătorilor nu susține integrarea suplimentară a armatei israeliene și a companiilor militare israeliene în Pentagon — lucru pe care NDAA este pregătită să îl facă.”

Camera Reprezentanților, controlată de republicani, a votat luna trecută 216-212, aproape exclusiv pe linii de partid, în favoarea unui NDAA record de 1,15 trilioane de dolari. Legea conține Secțiunea 219, care creează o Inițiativă de Cooperare în Tehnologie de Apărare SUA-Israel, menită să accelereze cercetarea, dezvoltarea, testarea și integrarea comună a unor tehnologii precum inteligența artificială, apărarea antirachetă și sistemele anti-dronă. Coincidență sau nu, tocmai acest tip de prevederi tehnice, ascunse în mii de pagini de legislație bugetară, sunt cele care rareori ajung în dezbaterea publică — deși implică miliarde de dolari și decizii strategice pe termen lung.

Reprezentanții Thomas Massie (R-Ky.) și Ro Khanna (D-Calif.) au depus un amendament pentru eliminarea Secțiunii 219 din NDAA. Amendamentul a picat. Congresmenița Ilhan Omar (D-Minn.), care a votat împotriva NDAA, a descris Secțiunea 219 drept „o amenințare scandaloasă la adresa securității și autonomiei țării noastre”.

Versiunea din Senat a legii conține o prevedere similară — Secțiunea 1217, denumită United States-Israel FUTURES Act. Cele două camere vor trebui să reconcilieze textele înainte de forma finală, proces care nu este așteptat să se încheie mai devreme de noiembrie — ceea ce lasă suficient timp pentru negocieri departe de ochii publicului.

„Cec în alb” de 174 de miliarde de dolari

„E timpul ca, pentru o dată, Congresul să asculte poporul american, și nu aceleași voci care vor mereu să dea un cec în alb Israelului”, a spus Kharrazian. Acel „cec în alb” a însumat, potrivit datelor citate, peste 174 de miliarde de dolari în ajutor nedeajustat la inflație de la înființarea statului modern Israel, în 1948 — o cifră care, pusă în context istoric, arată amploarea unei relații rareori supuse dezbaterii publice reale.

Potrivit sondajului, 57% dintre respondenți consideră că armata israeliană și companiile israeliene de armament nu ar trebui să primească acces sporit la sistemele militare americane. 51% spun că Israel beneficiază mai mult de pe urma relației bilaterale, față de doar 12% care cred că Statele Unite sunt cele care câștigă mai mult — un decalaj de percepție care, cine beneficiază cu adevărat, rămâne întrebarea centrală.

Interesant este că, deși alegătorii republicani susțin prevederea din NDAA cu o marjă de 16 puncte procentuale, atunci când sunt întrebați despre ideea de acces militar special acordat unei țări străine, fără context suplimentar, aceștia se opun net, cu 62% față de 27%. Cifrele sugerează că formularea contează enorm — și că sprijinul „oficial” s-ar putea baza mai mult pe loialitate de partid decât pe convingere reală.

Percepția publică despre Israel se schimbă vizibil

40% dintre alegătorii chestionați cred că relația SUA-Israel este „prea apropiată”, față de 42% care o consideră „potrivită”. În rândul democraților, 56% spun că relațiile sunt prea strânse, față de doar 23% care le consideră adecvate. Printre republicani, 22% spun același lucru, iar printre independenți, 43%.

Întrebați dacă președintele Donald Trump este prea susținător al guvernului de dreapta al Israelului, 49% au răspuns afirmativ, față de doar 33% care cred că sprijinul oferit este potrivit și 8% care consideră că nu este suficient.

Percepția asupra Israelului s-a deteriorat vizibil: 44% dintre respondenți spun că au acum o părere mai puțin favorabilă despre țară față de acum trei ani, comparativ cu doar 17% care spun că imaginea li s-a îmbunătățit. Această schimbare are loc pe fondul războiului din Gaza, pe care experți ai Organizației Națiunilor Unite, organizații pentru drepturile omului și un caz condus de Africa de Sud, aflat pe rolul Curții Internaționale de Justiție, îl numesc genocid, alături de ocupația, colonizarea, curățarea etnică și apartheidul mai larg practicat în Palestina.

Analizând doar ultimele șase luni, 41% dintre respondenți spun că imaginea lor despre Israel a devenit mai puțin favorabilă, față de 16% care spun contrariul. Printre democrați, raportul este 56%-13%; printre independenți, 42%-11% — o tendință de erodare rapidă a sprijinului public, care contrastează puternic cu graba unor legislatori de a adânci integrarea militară.

„Israel este o națiune care comite genocid și care tocmai a târât poporul american într-un război dezastruos ale cărui efecte se simt încă în buzunarele noastre”, a declarat Margaret DeReus, directoarea executivă a IMEU Policy Project, referindu-se la războiul cu Iranul. „Senatorii depun jurământ să acționeze mai presus de toate în interesul poporului american; pentru a respecta acest jurământ, trebuie să renunțe la această propunere ridicolă.”

„Este culmea absurdului”, a adăugat DeReus, „ca Congresul să ia măcar în considerare o propunere prin care să se implice și mai mult cu armata israeliană și să folosească banii contribuabililor pentru a subvenționa companiile lor de armament.”

Context extins: episodul se înscrie într-un tipar mai vechi, în care prevederi cu impact geopolitic major sunt strecurate în legi bugetare masive, greu de urmărit chiar și de proprii legislatori. Cronologia — vot în Cameră, amendament respins, reconciliere amânată până după alegeri — ridică întrebarea dacă tempoul procesului legislativ e gândit tocmai pentru a evita presiunea publică exact în momentul în care sondajele arată o opoziție atât de clară.

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)