Milei și rețeta Buffett: politicienii plătesc pentru deficit

eea ce Javier Milei prezintă drept o simplă reformă tehnică a Băncii Centrale argentiniene ascunde de fapt o mutare mult mai radicală: transformarea deficitului bugetar dintr-o problemă economică abstractă într-o infracțiune penală pentru care politicienii pot răspunde direct, cu propriile salarii și, potențial, cu libertatea.

La peste doi ani de la campania sa electorală în care promitea să “arunce în aer” banca centrală, președintele argentinian a anunțat joi, într-un discurs înregistrat la Casa Rosada și difuzat la nivel național, legea numită “Cătușa Fiscală” (Fiscal Shackle). Proiectul ar restabili mandatul unic al Băncii Centrale a Argentinei — protejarea valorii monedei — și ar interzice complet finanțarea directă sau indirectă a Trezoreriei, a provinciilor și a municipalităților. Oficialii care încalcă regulile ar putea fi acuzați penal: “Va fi considerată fraudă și asociere ilicită”, a declarat Milei.

Cea mai importantă reformă din ultimii 91 de ani — cifră care nu e întâmplătoare

Milei a numit acest pachet “cel mai important set de reforme structurale din ultimii 91 de ani”, raportându-se la anul înființării Băncii Centrale, 1935. Nu e o alegere retorică oarecare — plasarea reformei exact la începutul instituției pe care o acuză sugerează o intenție clară de a marca o ruptură istorică, nu doar o ajustare tehnică. El a descris banca centrală drept “un instrument de furt” și a spus că reforma vrea “să pună capăt escrocheriei de a contrafacere bani pentru a finanța politica de vârf, a cărei manifestare cea mai evidentă este rata inflației”.

Ce nu se menționează suficient în comunicatele oficiale este că planul ar consolida și independența funcționarilor băncii centrale, făcându-i mult mai greu de înlăturat de administrațiile viitoare — practic, o blindare instituțională care ar supraviețui chiar și unei eventuale pierderi electorale a lui Milei însuși. Cine beneficiază pe termen lung de o asemenea blindare? Nu doar cetățeanul argentinian sătul de inflație, ci și orice guvern viitor de aceeași orientare care va moșteni pârghiile astfel protejate.

Mecanismul de “oprire automată” — cronologia ridică întrebări

Legea “Cătușa Fiscală” ar introduce un mecanism de oprire automată dacă bugetul public rămâne pe deficit iar Congresul nu reușește să restabilească echilibrul. Funcțiile guvernamentale neesențiale s-ar opri, cheltuielile noi, angajările și transferurile discreționare către provincii ar fi înghețate. Oficialii politici de top nu ar mai primi salarii — deși pensiile, alocațiile familiale, ajutorul de șomaj, sănătatea și serviciile de securitate ar rămâne protejate.

“Rezultatele portofoliului Băncii Centrale pot fi transferate doar Trezoreriei pentru anularea datoriei. Escrocheria Scrisorilor Netransferabile va fi eliminată… Aceasta va include Cătușa Fiscală: va garanta că Argentina nu poate susține un buget cu deficit”, a spus Milei.

Coincidență sau inspirație directă din Wall Street?

Puțini observă conexiunea directă cu o idee vehiculată de mult timp de una dintre cele mai influente figuri ale capitalismului american. Warren Buffett declarase, într-un interviu din 2011 pentru CNBC, cu Becky Quick, că ar putea “pune capăt deficitului în cinci minute”. Rețeta lui Buffett era dezarmant de simplă: “Treci pur și simplu o lege care spune că, de fiecare dată când există un deficit de peste 3% din PIB, toți membrii aflați în funcție ai Congresului devin ineligibili pentru realegere.”

Faptul că, la 15 ani distanță, un președinte sud-american preia practic aceeași logică — pedepsirea directă a clasei politice pentru deficit — și o transformă în literă de lege, într-o țară cu una dintre cele mai lungi istorii de hiperinflație și crize valutare din lume, nu e neapărat o teorie, dar merită observat. Argentina a trecut prin cicluri repetate de monetizare a deficitului, iar reforma lui Milei pare gândită să rupă exact acest tipar structural care a alimentat crizele valutare de decenii. Rămâne de văzut dacă un mecanism care poate suspenda salarii și funcții guvernamentale întregi va rezista presiunilor politice atunci când, inevitabil, un guvern viitor se va afla exact în situația pe care legea o pedepsește.

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)