Iran, Liban și portavioanele americane: cronologia suspectă

eea ce presa occidentală prezintă drept „descurajare regională a Iranului” ascunde, la o privire mai atentă, o retragere americană tăcută din mai multe fronturi simultan — iar cine urmărește cronologia își pune firesc întrebarea: cine controlează de fapt narativul din Orientul Mijlociu în aceste zile?

Potrivit unei analize publicate de MintPress News, Comandamentul Central al SUA (CENTCOM) a ales, pur și simplu, să ignore atacurile continue cu drone și rachete ale Iranului împotriva navelor care ar încerca să încalce blocada impusă în Strâmtoarea Ormuz. Coincidență sau nu, în același timp, grupările kurdo-iraniene sprijinite de americani sunt lovite non-stop în sediile, taberele de antrenament și depozitele lor de arme — semn, spun analiștii citați, că armata americană se retrage discret și își abandonează aliații de teren.

În paralel, forțele armate ale mișcării Ansarallah din Yemen continuă bombardarea unor ținte strategice legate de opoziția susținută de Arabia Saudită. Imagini din satelit arată pagube semnificative la Portul Mokha, controlat de forțele proxy saudite. Riyadh a trimis întăriri masive pe frontul strategic Marib, în timp ce forțele yemenite au lovit de două ori în 48 de ore instalațiile petroliere saudite Jazan.

Cine beneficiază de aceste atacuri „misterioase”? Drone de precizie au continuat să lovească ținte petroliere și în nordul Africii — cea mai mare rafinărie a Libiei, cea din az-Zawiya, a fost lovită la doar o săptămână după ce alte drone au atacat două tancuri de depozitare a petrolului din Damietta, Egipt. Ce nu se menționează în rapoartele oficiale este cine anume operează aceste drone și de ce țintele se concentrează atât de consecvent pe infrastructura energetică.

Conform presei de stat iraniene, Teheranul a transmis Damascului, prin intermediul Ankarei, un avertisment direct: dacă Siria atacă Libanul, Iranul va interveni militar. Această mișcare ar fi schimbat calculele administrației Trump și ale aliaților săi de la Tel Aviv, care ar fi împins spre o ofensivă siriană împotriva Hezbollahului libanez — un plan care, potrivit sursei, pare acum blocat.

Criza de pe portavionul american — ce nu se spune public

Un alt episod care ridică semne de întrebare privește criza majoră de la bordul portavionului USS Abraham Lincoln. Nava se află în misiune de peste 9 luni și se confruntă acum cu o criză de moral, o penurie de alimente care afectează 5.000 de marinari și chiar relatări despre decese și tentative de suicid la bord. Departamentul de Război al SUA ar vrea să înlocuiască portavionul cu USS George Washington, dar se lovește de rezistență internă din cauza situației jenante deja expuse public.

Context extins: episodul vine într-un moment în care presiunea financiară și logistică asupra flotei americane din regiune coincide cu o retragere tactică pe mai multe fronturi — de la Kurdistanul irakian până la Marea Roșie — ceea ce ridică întrebarea dacă e vorba de epuizare militară reală sau de o recalibrare strategică ascunsă publicului.

Cisiordania și scenariul care nu se discută

Sursa ridică și o întrebare incomodă: va exploda și Cisiordania ocupată sub presiunea uriașă pusă asupra populației? Este vorba despre un plan de curățare etnică a palestinienilor de pe teritoriile lor, sau despre un scenariu care riscă să se întoarcă dramatic împotriva celor care l-au pus în mișcare? Fiecare front al acestui război tot mai extins pare să se apropie de un punct culminant.

O armată americană în criză, o pierdere dramatică de muniție și un stoc epuizat de drone sunt, potrivit analizei, indicii ale unei posibile înfrângeri iminente pentru „imperiu”. Rămâne de văzut dacă președintele Donald Trump poate recunoaște o retragere strategică negociată, sau dacă lobby-ul israelian va avea ultimul cuvânt în deciziile sale.

Pentru cititorul român, aceste evoluții nu sunt doar știri îndepărtate: fluctuațiile prețului petrolului generate de blocada din Ormuz și de atacurile asupra infrastructurii energetice regionale se resimt direct la pompă, într-un moment în care România se confruntă deja cu cea mai mare inflație din Uniunea Europeană.

Sursă: MintPress News (mintpressnews.com)