Fondul anti-‘weaponizare’ al lui Trump: mort, dar de ce?

n fond de 1,776 miliarde de dolari, promis public drept reparație pentru presupusele victime ale unui „stat adânc” care și-ar fi persecutat oponenții politici, este acum declarat oficial „mort” chiar de cel care l-a susținut cu tărie — și asta ridică întrebarea evidentă: cine a decis cu adevărat că acest fond nu mai are voie să existe?

Președintele Donald Trump a recunoscut vineri, în cadrul unei ședințe de Cabinet, că fondul anti-„weaponizare” — conceput ca despăgubire pentru persoanele care susțin că au fost vizate de un guvern federal folosit ca armă politică — este „mort” după ce Departamentul de Justiție a renunțat la el în fața opoziției bipartizane din Congres și a deciziilor instanțelor. „Este mort”, a spus Trump, adăugând însă: „Aș vrea să nu fie așa, sincer. Cred că oamenii aceștia au fost tratați îngrozitor, abuzați îngrozitor… și aș vrea să-i văd despăgubiți pentru suferința lor.”

Un fond născut dintr-un proces personal

Ceea ce nu se menționează suficient de des în relatările oficiale este originea foarte personală a acestui fond: el a apărut ca parte a unui acord de soluționare într-un proces în care Trump dăduse în judecată IRS-ul (Fiscul american) pentru scurgerea propriilor declarații fiscale. Cu alte cuvinte, un litigiu individual al președintelui s-a transformat, cel puțin în intenție, într-un mecanism menit să compenseze un grup mult mai larg de „patrioți americani”, cum i-a numit Trump, vânați „ca niște câini” de administrația precedentă.

Trump a mai spus, în aceeași ședință organizată la Camp David: „Familiile lor au fost distruse. Foarte, foarte multe sinucideri — s-au sinucis”, referindu-se la oameni „foarte de succes” care ar fi vrut doar să participe la un miting sau la un eveniment și au ajuns să-și petreacă restul vieții în coșmar. „Și acest fond, acest fond nu era pentru mine”, a insistat el. „Acest fond era pentru oamenii aceia.”

Cronologia care ridică semne de întrebare

Fondul a fost blocat de un judecător federal la scurt timp după anunțarea sa, iar blocarea a fost prelungită la mijlocul lunii iunie. Reclamanții care au cerut oprirea plăților au susținut că guvernul nu poate deturna legal bani din taxele contribuabililor pentru ceea ce ei au numit un „fond de mituire” destinat aliaților lui Trump — o acuzație care, indiferent de fondul ei real, arată cât de fragilă era baza legală a întregii construcții de la bun început.

Tot în iunie, procurorul general interimar Todd Blanche a informat Congresul că guvernul renunță definitiv la planurile pentru acest fond, în fața unei reacții negative bipartizane, iar avocații guvernului au argumentat că procesele care contestau fondul au devenit acum lipsite de obiect. Într-o audiere în Camera Reprezentanților pe 2 iunie, Blanche a declarat răspicat: „Nu mergem mai departe cu fondul, punct.” Când reprezentanta Grace Meng (democrată, New York) l-a întrebat dacă „nu mergem mai departe niciodată”, Blanche a confirmat: „Corect.”

Cine beneficiază de fapt din această retragere? Pe de o parte, administrația scapă de un proces legal costisitor și de o presiune politică tot mai mare; pe de altă parte, grupul de presupuse victime — invocat constant retoric de Trump — rămâne fără nicio despăgubire concretă, în ciuda discursului emoțional susținut public.

Discursul continuă, banii dispar

Mai devreme în aceeași zi, Trump scrisese pe Truth Social că fondul era menit să apere „marii patrioți americani vânați ca niște câini, ale căror vieți au fost distruse ilegal și nedrept” de administrația Biden, adăugând că, „poate niciodată nu a existat un grup de oameni tratat atât de rău în istoria națiunii noastre”. El a mai spus: „Încă suferă, mulți sunt distruși, și am simțit că ar trebui să primească despăgubiri pentru ce li s-a făcut”, cerând totodată ca Blanche să fie confirmat de Senatul controlat de republicani drept procuror general.

Ședința de vineri a fost prima reuniune de Cabinet televizată vreodată organizată la Camp David — administrația Trump încercase deja acest lucru în luna mai, dar planul fusese anulat din cauza vremii nefavorabile. În primul său mandat, Trump organizase o ședință de Cabinet la aceeași reședință prezidențială, dar închisă presei. De această dată, camerele au fost prezente exact în momentul în care președintele a confirmat public eșecul unui proiect pe care el însuși îl susținuse ca reparație istorică — o coincidență de imagine care, cel puțin, merită remarcată.

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)