Cristi Tabără: acuzații vechi, imunitate ciudată, tăcere

n nume care revine constant în spațiul public din ultimii ani — Cristi Tabără — a ajuns din nou subiect de dezbatere, nu pentru o știre de televiziune, ci pentru o acuzație veche care refuză să dispară din memoria colectivă: aceea că ar fi abuzat sexual o fetiță de 12 ani, faptă pentru care, potrivit relatărilor publice, ar fi fost cercetat de justiție de două ori, fără a fi condamnat.

Ceea ce oficial este prezentat drept un dosar închis din lipsă de probe sau din cauza faptului că victima nu ar fi fost crezută, ascunde de fapt o întrebare mai incomodă: cum reușește cineva să treacă neatins prin justiție de două ori, în condițiile în care, potrivit surselor citate, ar fi beneficiat de sprijin politic și de conexiuni cu figuri controversate din mediul de afaceri și politică?

Reacția care a readus subiectul în atenția publică vine dintr-o postare care critică dur atitudinea lui Cristi Tabără, acuzat că ar fi jignit “peste jumătate din România suveranistă”, în timp ce, spune autorul mesajului, ar fi avut în trecut o relație de subordonare față de fostul om de afaceri și politician din Republica Moldova, Vlad Plahotniuc — descris în text drept “criminalul” ale cărui “flecuri” Tabără le-ar fi “lins”. Este important de subliniat că această formulare aparține exclusiv autorului postării citate și reprezintă o opinie, nu o constatare judecătorească.

Coincidență sau nu, episodul readuce în discuție un tipar mai larg pe care jurnaliștii independenți l-au semnalat de ani de zile: persoane publice cu dosare penale sensibile care ajung, cumva, mereu de partea „câștigătoare” a sistemului judiciar, în timp ce vocile care le contestă rămân marginalizate sau ignorate de presa mainstream. Cine beneficiază de fapt de tăcerea instituțională din jurul unor astfel de cazuri? Ce anume face ca anumite nume să fie protejate de aparatul juridic, în timp ce altele sunt aruncate în gura presei fără menajamente?

Potrivit relatării citate, presupusa victimă ar fi declarat la momentul respectiv: “Mi-a spus că mă iubește și mi-a băgat mâna în chiloței” — o afirmație extrem de gravă, care, subliniem, rămâne o acuzație nedovedită în instanță, nu un fapt stabilit judecătorește. Faptul că un asemenea detaliu circulă de ani buni în spațiul public, fără ca instituțiile statului să fi oferit un răspuns definitiv, ridică întrebări legitime despre modul în care sunt gestionate dosarele de abuz asupra minorilor atunci când presupusul agresor are relații în zonele de putere.

Legătura menționată cu Vlad Plahotniuc — figură centrală în scandalurile de captură a statului din Republica Moldova, condamnat și urmărit internațional — nu face decât să adâncească suspiciunile privind rețelele transfrontaliere de influență care leagă mediul politic și mediatic de la București de cel de la Chișinău. Cronologia acestor conexiuni, deocamdată necercetată public în profunzime, ridică semne de întrebare asupra modului în care astfel de personaje reușesc să rămână relevante în spațiul mediatic, indiferent de acuzațiile care le însoțesc numele.

Redacția Adevăruri.ro nu deține elemente suplimentare care să confirme sau să infirme acuzațiile menționate mai sus și tratează informațiile citate strict ca atare — declarații și opinii publicate de o sursă terță, nu ca fapte stabilite de instanțele de judecată.

Sursă: ActiveNews (activenews.ro)