Conducta Irak-Siria: 4 ani și 15 miliarde ca să ocolești Hormuz

eea ce Bagdadul prezintă drept soluția salvatoare pentru criza sa bugetară se dovedește, la o privire mai atentă, un proiect care nu va produce niciun baril de petrol înainte de patru ani — timp în care Irakul continuă să piardă zilnic venituri vitale, iar cei care beneficiază de întârziere rămân, cel puțin deocamdată, nenumiți.

Potrivit unei relatări Reuters preluate de The Cradle, planul Irakului de a construi o conductă prin Siria, menită să ocolească parțial Strâmtoarea Hormuz, va costa cel puțin 15 miliarde de dolari și va necesita patru ani de construcție. Cifrele nu sunt deloc neglijabile pentru o țară aflată deja în criză financiară acută.

De ce Irakul are nevoie disperată de o alternativă

Exporturile petroliere irakiene s-au prăbușit după ce Iranul a închis Strâmtoarea Hormuz, ca reacție la războiul SUA-Israel împotriva Republicii Islamice, început în februarie. În iulie, Bagdadul a exportat prin porturile Basra doar 35,5 milioane de barili, conform companiei de stat SOMO — comparativ cu aproximativ 108 milioane de barili pe lună înainte de conflict. Diferența e uriașă, iar Irakul depinde de veniturile petroliere pentru 90% din cheltuielile sale bugetare. Practic, fiecare zi de blocaj înseamnă o gaură tot mai adâncă în visteria statului.

Acordul semnat la Washington — și ce nu se spune despre el

În iulie, Irakul și Siria au semnat la Washington un memorandum de înțelegere pentru repunerea în funcțiune a unei conducte istorice, care leagă câmpurile petroliere din Kirkuk de portul sirian Banias, la Marea Mediterană. Un acord separat a fost încheiat cu un consorțiu format din Chevron, UCC Holding și TI Capital, pentru realizarea studiilor tehnice și financiare necesare reconstrucției. Conducta este proiectată să transporte 2 milioane de barili pe zi către portul sirian, de unde țițeiul ar urma să fie transportat mai departe spre Europa cu tancurile petroliere.

Coincidență sau nu, prezența Chevron într-un asemenea consorțiu — companie americană de anvergură — ridică întrebarea firească: cine controlează, de fapt, robinetul geopolitic al acestei rute alternative? Un proiect prezentat ca soluție pentru independența energetică a Irakului pare, la o citire mai atentă, o rută strâns legată de interese occidentale majore în regiune.

Patru ani — o cronologie care nu se potrivește cu discursul oficial

Potrivit surselor citate de Reuters, planul necesită construirea unei infrastructuri complet noi, nu doar reabilitarea celei existente, iar costul minim estimat este de 15 miliarde de dolari. Vechea conductă este nefolosită din anii 1980 și extrem de deteriorată — reconstrucția ei putând dura până la patru ani. Mai mult, chiar și porțiunile aparent intacte trebuie înlocuite, pentru că nu mai corespund noilor specificații tehnice, potrivit uneia dintre surse.

A doua sursă citată de Reuters adaugă un detaliu care schimbă amploarea proiectului: ar fi necesar și un sistem integrat complet nou de conducte, care să lege câmpurile petroliere din sudul și nordul Irakului printr-un hub central la Haditha, în vestul țării. Cu alte cuvinte, nu vorbim despre o simplă reparație, ci despre o reconstrucție industrială de proporții — ceva ce rareori se subliniază în anunțurile oficiale triumfaliste.

Contrastul cu declarațiile de la Washington

Termenul de patru ani depășește cu mult orizontul de timp vehiculat chiar de oficialii americani. Secretarul Trezoreriei SUA, Scott Bessent, declarase recent că, în următorii doi ani, Strâmtoarea Hormuz „va deveni irelevantă”, pe fondul construcției de noi conducte subterane de către statele din Golf. Cronologia proiectului irakian-sirian ridică însă semne de întrebare: dacă alternativele regionale ar trebui să fie funcționale în doi ani, de ce planul Irak-Siria are nevoie de dublul acestui timp? Cine anume beneficiază de acest decalaj — și cine rămâne, între timp, dependent de rutele controlate de alți actori regionali — sunt întrebări pe care rapoartele oficiale preferă să le lase deschise.

Contextul mai larg merită reținut: proiectele energetice de acest tip nu sunt niciodată pur tehnice. Ele redesenează hărți de influență, alianțe și dependențe pe termen lung, cu mult după ce cifrele de cost și termenele de execuție au fost uitate de publicul larg.

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)