China și rezervele de petrol: ce ascunde revenirea din iulie

n timp ce lumea încă digeră șocul închiderii Strâmtorii Ormuz, China a făcut exact opusul a ceea ce ar fi făcut orice consumator normal aflat sub presiune: a reînceput să stocheze petrol, adăugând aproximativ 200.000 de barili pe zi la rezervele sale uriașe în luna iulie. Oficial, explicația e tehnică — importuri în revenire, rafinării încă slabe. Neoficial, întrebarea rămâne: de ce Beijingul se comportă ca și cum criza din Orientul Mijlociu ar fi doar un detaliu logistic, nu o amenințare reală la adresa aprovizionării globale?

Cronologia ridică semne de întrebare. China, spre deosebire de alți mari consumatori de petrol, a început să reducă din stocuri abia în mai — a treia lună a crizei declanșate de războiul din Iran — deși intrase în conflict cu un colac de salvare estimat la 1,4 miliarde de barili în rezerve comerciale și strategice combinate. Practic, Beijingul și-a permis luxul de a privi de pe margine în timp ce restul lumii se lupta cu prețuri și blocaje.

Potrivit calculelor jurnalistului Clyde Russell de la Reuters, bazate pe date oficiale chineze, tendința de reducere a stocurilor din mai și iunie s-a inversat brusc în iulie. China nu publică niciodată nivelul exact al rezervelor sale — spre deosebire de Statele Unite, unde aceste date sunt transparente și urmărite săptămânal. Analiștii sunt nevoiți să estimeze indirect, comparând oferta totală (producție internă plus importuri) cu ritmul de procesare al rafinăriilor, ca și cum ar încerca să ghicească ce se întâmplă în spatele unei uși închise.

Conform acestei metode, Russell estimează că țara a avut disponibili 210.000 bpd pentru stocare în iulie, dintr-o disponibilitate totală de 12,72 milioane bpd (8,41 milioane bpd importuri și 4,3 milioane bpd producție internă), în condițiile unui randament de procesare de 12,51 milioane bpd la rafinării. Cifrele arată că uriașa rezervă chineză de petrol brut a rămas practic neatinsă, la aproximativ 1,2 miliarde de barili, la cinci luni de la cea mai gravă perturbare a aprovizionării globale cu petrol din ultimii ani.

Ce nu se menționează în rapoartele oficiale este contextul mai larg: China și-a redus drastic importurile de petrol pe fondul conflictului din Orientul Mijlociu, rafinăriile și-au tăiat producția, iar autoritățile au restricționat exporturile de combustibil pentru a proteja aprovizionarea internă — o strategie clasică de „fiecare pentru sine” într-un moment de criză globală. Abia recent Beijingul a relaxat unele dintre aceste restricții la export, ceea ce a dus la o revenire a importurilor de petrol în iulie, după minimul de zece ani înregistrat în iunie.

Cine beneficiază, de fapt, de acest joc al stocurilor? Un consumator care cumpără mai ieftin când alții panichează și vinde sau reține strategic atunci când prețurile urcă are un avantaj geopolitic considerabil — și nu e o coincidență că acest jucător e tocmai statul care, în ultimii ani, a construit sistematic cea mai mare rezervă strategică de petrol din lume, independent de fluctuațiile pieței occidentale. Revenirea la stocare din iulie ar putea fi doar un semnal tehnic despre o cerere internă slabă — sau ar putea fi încă o dovadă că Beijingul joacă un joc pe termen lung, în timp ce restul lumii reacționează la criza din Ormuz zi cu zi.

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)