Xinjiang: educație sau muncă forțată deghizată în curs?

n document de siguranță scurs online și mărturia unui absolvent anonim arată ceva ce rapoartele oficiale ale unei universități chinezești din Xinjiang nu pomenesc niciodată: sub eticheta de „practică academică obligatorie”, studenți întregi ar fi fost trimiși ani la rând să muncească gratis sau contra unor sume mici în ferme și fabrici de procesare a roșiilor, semnând acte prin care renunțau la orice drept de despăgubire în caz de accident.

Universitatea Agricolă din Xinjiang este acuzată că derulează, de ani buni, un așa-numit „Curs de Practică pentru Sprijin Rural”, care ar obliga studenții din anul II să suspende cursurile normale pentru aproximativ 20 de zile la începutul anului universitar. De acolo sunt transportați, potrivit relatării unui absolvent care a postat pe platforma chineză Zhihu pe 25 iulie, către ferme și unități agricole operate de Corpul de Producție și Construcție Xinjiang — entitate aflată sub sancțiuni americane din 2020 pentru abuzuri împotriva drepturilor omului. Coincidență sau nu, tocmai această structură sancționată apare în centrul acuzațiilor.

Epoch Times, sursa inițială a informațiilor, precizează clar că nu a putut verifica independent nici acuzațiile online, nici autenticitatea documentelor scurse — un detaliu important pe care cititorul ar trebui să-l țină minte înainte de a trage concluzii definitive.

Ce scrie, de fapt, în acordul de siguranță

Printre materialele distribuite online se află ceea ce pare a fi un acord de management al siguranței între lucrători și o fabrică de procesare a roșiilor. Documentul listează o perioadă de angajare din 28 iulie până în 30 octombrie 2024, cu posturi precum ambalare, manipulare de materiale și asistență la cazane — activități departe de o simplă „observație educațională”, ci muncă industrială propriu-zisă, cu echipamente grele și condiții de temperatură ridicată.

Potrivit acordului, lucrătorii trebuie să declare orice afecțiune medicală înainte de începerea muncii; dacă ascund informații, compania poate rezilia acordul fără despăgubiri. Un alt punct definește relația drept „raport temporar de prestări servicii, nu contract de muncă”, eliminând astfel obligația companiei de a oferi vreo asigurare. Cel mai grav aspect: dacă are loc un accident de muncă în perioada angajării, lucrătorul „își asumă întreaga răspundere” și nu poate cere despăgubiri companiei sub nicio formă. Compania își rezervă, în plus, dreptul de a rezilia acordul fără compensații dacă lucrătorul încalcă regulile interne sau normele de siguranță.

Un sociolog de la Universitatea Xinjiang, citat de Epoch Times, a declarat că acordul pare incompatibil cu reglementările chineze ale muncii și reflectă un dezechilibru clar de putere: „Universitățile controlează cursurile, creditele academice, dosarele disciplinare și eligibilitatea pentru absolvire. Când o universitate repartizează studenți la aceste plasamente, ei au puține posibilități practice de a refuza.” Potrivit acestuia, munca în fabrică este prezentată drept practică educațională, în timp ce riscurile sunt transferate integral studenților: „Compania stabilește salariile, iar studenții trebuie să-și asume responsabilitatea pentru accidentele de muncă. Autoritatea educațională este folosită, practic, ca instrument pentru a furniza afacerilor forță de muncă ieftină.”

Cine beneficiază de fapt de acest sistem?

Documentul nu identifică nici universitatea, nici identitatea lucrătorului. Dar compania menționată, posturile descrise și perioada sezonieră de angajare corespund exact cu relatarea absolventului despre studenți trimiși la fabrici de procesare a roșiilor — o suprapunere care ridică semne de întrebare cu privire la legăturile financiare dintre instituția academică și companiile private implicate.

Potrivit site-ului propriu al Universității Agricole din Xinjiang, instituția afirmă că a organizat peste 80.000 de studenți și cadre didactice în programe de muncă-studiu agricol în ultimii 25 de ani, generând aproape 4 miliarde de yuani (591 de milioane de dolari) în beneficii economice directe. Cifra, prezentată cu mândrie instituțională, capătă cu totul altă rezonanță în lumina acuzațiilor de muncă obligatorie fără protecție socială.

Nu e un fenomen izolat: în ultimii ani, Partidul Comunist Chinez a extins cerințele de „educație prin muncă” în școli, promovând munca manuală ca parte a educației colective și a „practicii sociale”. Un rezident din Xinjiang a declarat pentru Epoch Times că acest tip de program seamănă, în opinia sa, cu o „tabără de educație Xinjiang”: „Școlile, afacerile și autoritățile locale dețin toate puterea asupra studenților. Școlile pun accent mare pe supunere. Studenții care nu se conformează în mod repetat pot fi exmatriculați.” Potrivit acestuia, multe companii caută parteneriate cu școlile tocmai pentru acces la forță de muncă ieftină, iar cei care expun public astfel de nedreptăți riscă mai mult decât suspendarea contului: „Poliția te poate chema la audieri.”

Acuzațiile capătă o greutate suplimentară pentru că vin din Xinjiang, regiune aflată de ani buni sub lupa comunității internaționale din cauza muncii forțate impuse minorităților uigure și altor minorități predominant musulmane, deținute — potrivit autorităților chineze — în „centre de educație și formare vocațională” începând din 2017. Contextul mai larg nu poate fi ignorat: exact regiunea unde practicile de muncă forțată au fost documentate extensiv de organizații internaționale este acum și locul unde studenți universitari ar fi „recrutați” prin curriculă obligatorie pentru aceleași tipuri de industrii.

Până la momentul publicării, Universitatea Agricolă din Xinjiang nu a răspuns public la întrebările privind repartizarea studenților la fabrica identificată în acord, eventualele aranjamente financiare cu compania sau modul în care studenții au fost compensați pentru muncă. Epoch Times a contactat universitatea pentru comentarii, dar nu a primit niciun răspuns până la publicare.

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)