Marea Roșie, luna a șasea: Saudiții cer o coaliție navală

ând Riyadh-ul cere ajutor internațional pentru a-și proteja propriile nave comerciale, asta nu e un simplu apel diplomatic — este recunoașterea tacită că un război „scurt și limitat” a scăpat de sub control de șase luni încoace, iar cei mai puternici aliați ai Washingtonului nu mai au încredere în strategia americană din regiune.

Potrivit unei relatări Reuters preluate miercuri de Times of Israel, Arabia Saudită încearcă să construiască o coaliție internațională menită să protejeze transportul naval din Marea Roșie de atacurile houthiților. Doi surse familiare cu discuțiile susțin că structura acestei coaliții rămâne încă în dezbatere, cu zeci de țări contactate, dar fără o formulă finală convenită.

Un déjà-vu geopolitic care ridică întrebări

Coincidență sau nu, acesta este exact tiparul repetat al conflictului: cu luni în urmă, președintele Trump a cerut urgent o alianță navală internațională pentru a „deschide” Strâmtoarea Hormuz, în plin război cu Iranul — apel întâmpinat atunci cu o răceală colectivă din partea aliaților europeni. Acum, Arabia Saudită vine cu aceeași cerere, dar pentru Strâmtoarea Bab al-Mandab. Cine beneficiază de fapt de o asemenea coaliție, dacă marile puteri refuză constant să se implice direct?

Conflictul a ajuns în prima zi a celei de-a șasea luni de la o „mică excursie militară” pe care Casa Albă o promitea, încă din februarie și martie, drept rapidă, limitată și de succes garantat. Ceea ce nu se menționează în rapoartele oficiale este că, șase luni mai târziu, un aliat cheie american din regiune este nevoit să implore o coaliție de urgență pentru simpla protecție a navelor comerciale, în timp ce houthiții continuă să lovească vase saudite.

De ce nimeni nu vrea să trimită nave

Aceste apeluri riscă însă să cadă, din nou, în gol. Puține state vor dori să-și trimită marina împotriva unei mișcări houthi bine înrădăcinate în Yemen, care nu a cedat nici după mai bine de un deceniu de conflict cu Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite și Israelul. Totodată, aliații globali ai Washingtonului par să fi pierdut de mult încrederea în „planurile” americane pentru redeschiderea Hormuzului și încheierea războiului cu Iranul — nu există o strategie de ieșire clar articulată, ci mai degrabă o escaladare continuă, întreruptă doar de scurte pauze și negocieri care s-au prăbușit evident.

Faptul că Riyadh se grăbește acum să găsească un culoar sigur prin Marea Roșie pentru propriile nave spune multe despre extinderea acestui conflict dincolo de granițele inițiale. Fostul oficial de informații MI6, Alastair Crooke, a subliniat anterior că, prin adoptarea unui limbaj manihean intransigent, Trump s-a rupt practic de orice soluție diplomatică posibilă. Prin extinderea războiului — Liban, Yemen, Siria și Irak — orice pistă diplomatică a devenit extrem de complicată. Toate aceste elemente sunt interconectate, dar au și agende separate, ceea ce transformă o eventuală soluție într-o matrice complexă de probleme, nu într-un simplu conflict binar între SUA și Iran.

Un scenariu deja văzut, cu aceleași eșecuri

Este probabil ca Washingtonul să se alăture, măcar formal, acestor apeluri saudite pentru patrule internaționale în Marea Roșie. Dar SUA nu vor conduce probabil efortul și nici nu vor participa direct — pentru simplul motiv că acest scenariu a mai fost încercat, în contextul războiului din Gaza, atunci când houthiții impuseseră deja un blocaj naval.

Ceea ce ridică cu adevărat semne de întrebare este persistența problemei: în ciuda numeroaselor valuri de bombardamente americane și israeliene asupra Yemenului, houthiții și-au păstrat capacitatea de a lovi nave în apele regionale, iar cele mai avansate armate și marine din lume par, ciudat, neputincioase în fața lor. Cronologia — de la promisiunile de „acțiune rapidă” din primăvară, la disperarea saudită de acum șase luni mai târziu — spune, de fapt, propria poveste despre cine controlează cu adevărat această regiune strategică.

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)