Smithsonian, acuzat că rescrie istoria Americii după un plan ideologic

eea ce oficial este prezentat ca o simplă diversificare a expozițiilor de la Muzeul Național de Istorie Americană ascunde, potrivit unui raport de 162 de pagini emis de Casa Albă, o operațiune sistematică de subminare a identității naționale americane — iar întrebarea care nu se pune în dezbaterea publică este: cine a decis că Fondatorii Americii nu mai merită un loc central în povestea propriei lor țări?

Raportul, publicat de Consiliul pentru Politici Interne al Casei Albe pe 4 iulie 2026 — dată deloc aleasă întâmplător, coincizând cu Ziua Independenței SUA — acuză conducerea Institutului Smithsonian că a transformat cel mai important muzeu de istorie al Americii dintr-un spațiu de educație națională într-un instrument de „activism politic extrem”.

Documentul susține că Muzeul Național de Istorie Americană „nu reușește să prezinte în mod substanțial fondatorii și actul fondator al Americii” și că nu există nicio expoziție dedicată explicit Părinților Fondatori, Celui de-al Doilea Congres Continental, Declarației de Independență, Războiului de Independență sau procesului prin care s-a constituit statul de drept constituțional. Coincidență sau nu, tocmai aceste subiecte sunt cele care alimentează cel mai puternic sentimentul de coeziune națională americană.

„Constatarea noastră centrală nu este că muzeul a adăugat pur și simplu povești neglijate, a corectat erori percepute sau și-a extins sfera istorică”, se arată în raport. „Ci că leadership-ul muzeului a adoptat explicit un cadru ideologic care nu mai tratează povestea americană ca pe o moștenire națională comună care trebuie predată sau celebrată, ci ca pe un instrument politic menit să dividă, să descurajeze și să demoralizeze cetățenii.”

Casa Albă susține că instituția „nu poate fi de încredere pentru a spune povestea Americii în mod onest și într-un mod care să fie inspirațional, unificator și demn de această mare republică.”

Un purtător de cuvânt al Institutului Smithsonian a răspuns că instituția „a servit publicul american cu cercetare nepartizană și independentă” timp de peste 180 de ani și va rămâne „angajată să facă acest lucru.” O formulare corectă din punct de vedere diplomatic — dar care nu răspunde la niciuna dintre acuzațiile concrete din raport. Ce nu se menționează în această replică oficială: cine anume din conducere a luat deciziile editoriale privind expozițiile, pe baza căror criterii și cu ce finanțare externă.

Muzeul Național de Istorie Americană, deschis în ianuarie 1964 sub numele de Muzeul Național de Istorie și Tehnologie, și-a schimbat denumirea în octombrie 1980. Colecția sa numără peste 1,7 milioane de obiecte reprezentând patrimoniul național în domenii precum știința, tehnologia, societatea și cultura.

Raportul vine în prelungirea unui ordin executiv semnat de președintele Donald Trump în martie 2025, prin care Departamentul de Interne a primit instrucțiuni să se asigure că monumentele publice „nu conțin descrieri, reprezentări sau alte conținuturi care discreditează în mod nepotrivit americani din trecut sau din prezent.” Ordinul preciza că multe parcuri naționale promovau „o narațiune distorsionată condusă de ideologie.”

Cronologia ridică semne de întrebare: de ce un raport atât de detaliat — 162 de pagini — despre o instituție culturală apare tocmai acum, în contextul în care bătăliile culturale din SUA capătă o dimensiune tot mai geopolitică? Controlul narativului istoric nu este niciodată neutru — și nici instituțiile care îl exercită nu sunt imune la captura ideologică, indiferent de direcția din care vine aceasta. Întrebarea legitimă rămâne: cine beneficiază de o Americă al cărei muzeu național de istorie nu mai celebrează actul fondator al națiunii?

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)