China și houthii: diplomația secretă din Marea Roșie

n timp ce lumea occidentală trimite nave de război și declarații de fermitate în Marea Roșie, Beijingul a ales o cale mult mai discretă și, se pare, mult mai eficientă: negocierea directă cu rebelii houthi din Yemen pentru garantarea trecerii în siguranță a propriilor petroliere. Ceea ce oficial pare o simplă măsură de precauție comercială ascunde de fapt o rețea de contacte și interese care rareori ajunge în presa mainstream.

Potrivit unei investigații Reuters, citând șase surse familiarizate cu subiectul, China a purtat discuții directe cu gruparea susținută de Iran chiar în perioada în care houthii anunțau o blocadă a porturilor din Arabia Saudită. Detaliul nu este deloc întâmplător: printre sursele citate se numără și un înalt oficial iranian, ceea ce ridică o întrebare simplă — cine a facilitat, de fapt, aceste negocieri, și cât de “independentă” este comunicarea dintre Beijing și Sanaa?

Cronologia ridică semne de întrebare

De ani buni, Marea Roșie și strâmtoarea Bab-el-Mandeb au devenit un punct fierbinte al comerțului mondial, cu atacuri asupra navelor occidentale revendicate de houthi ca răspuns la conflictele din regiune. În acest context tensionat, China pare să fi găsit o soluție pragmatică: canale de comunicare paralele, în afara coalițiilor militare occidentale, care îi asigură fluxul neîntrerupt de petrol.

Ce nu se menționează în rapoartele oficiale este dimensiunea strategică a acestui aranjament. În timp ce SUA și aliații europeni desfășoară operațiuni militare costisitoare pentru a proteja transportul maritim, Beijingul pare să fi obținut, prin dialog direct, exact ceea ce alții încearcă să cumpere cu forța navală. Coincidență sau nu, această abordare se aliniază perfect cu strategia mai largă a Chinei de a-și proteja rutele comerciale — de la “Centura și Drumul” până la investițiile din porturile africane și din Golf — fără a se implica militar direct.

Cine beneficiază, de fapt?

Legătura cu Iranul, prezentă explicit printre sursele citate de Reuters, nu poate fi ignorată. Teheranul este considerat sponsorul principal al houthilor, iar relația sino-iraniană s-a consolidat constant în ultimii ani, inclusiv prin acorduri energetice pe termen lung. Un aranjament care asigură siguranța petrolierelor chineze prin Marea Roșie servește simultan interesele Beijingului, ale Teheranului și, indirect, ale houthilor, care câștigă un partener economic dispus să negocieze în loc să confrunte.

Pentru un observator atent, tabloul mai larg devine limpede: în timp ce Occidentul insistă pe soluții militare și sancțiuni, China joacă o partidă diferită — una a influenței discrete, a contractelor tăcute și a negocierilor care nu ajung niciodată în comunicate oficiale. Rămâne de văzut cât timp va mai putea rămâne această strategie în umbră, și ce alte “canale paralele” vor ieși la iveală.

Sursă: Flux24.ro