Kaiser Permanente: procesul care ridică semne de întrebare

curte federală de apel din SUA a decis oficial ceva ce corporațiile mari sperau probabil să nu ajungă niciodată în fața unui complet de judecători: că angajații nu trebuie să-și expună toate detaliile intime ale credinței religioase doar pentru a păstra un loc de muncă. Cazul Mimi Weiss versus Kaiser Permanente nu e doar o poveste despre o femeie concediată pentru refuzul vaccinării anti-COVID — este un test al limitelor pe care companiile își permit să le încerce atunci când vor să elimine angajați incomozi sub pretextul unei politici de sănătate publică.

Weiss lucrase 20 de ani pentru The Permanente Medical Group, parte din Kaiser Permanente, activând integral de la distanță ca senior managerial consultant. În august 2021, compania a impus mandatul vaccinării anti-COVID pentru toți angajații, indiferent dacă lucrau de acasă sau la birou — detaliu care ridică deja o primă întrebare: de ce ar avea nevoie de vaccin cineva care nu intră fizic în contact cu colegii sau pacienții? Weiss, creștină de origine evreiască, a depus în câteva săptămâni o cerere de scutire religioasă, iar Kaiser Permanente a aprobat-o inițial.

Cronologia care nu apare în comunicatele oficiale

Aici lucrurile devin interesante. În septembrie 2021, compania a susținut brusc că mai mulți angajați ar fi depus cereri de scutire cu formulări identice, sugerând că unele solicitări nu ar fi fost autentice. În loc să verifice individual cazurile suspecte, Kaiser Permanente a decis să ceară TUTUROR angajaților — inclusiv celor deja aprobați, precum Weiss — să depună cereri noi, în cuvintele lor. Weiss a primit apoi o întrebare care ar trebui să dea de gândit oricui ține la viața privată: “Ce altceva, în afară de vaccinul COVID-19, refuzați să introduceți în corpul dumneavoastră din motive religioase?”

Cine beneficiază de o asemenea întrebare? Nu pare să servească verificării autenticității credinței religioase, ci mai degrabă adunării de informații extrem de private despre stilul de viață, alimentație sau practici medicale ale angajaților — informații care, în teorie, nu au nicio legătură cu vaccinarea anti-COVID. Weiss a refuzat să ofere aceste detalii, a fost trecută în concediu fără plată și, ulterior, concediată pentru nerespectarea mandatului.

Ce a decis instanța

Un judecător federal respinsese inițial acțiunea lui Weiss în 2024, considerând că nu ar fi oferit companiei suficiente informații despre conflictul dintre credința ei și vaccinare. Dar Curtea de Apel a Circuitului al Nouălea a răsturnat această decizie pe 24 iulie, printr-o opinie unanimă redactată de judecătoarea Danielle Forrest. Instanța a subliniat că, potrivit unei jurisprudențe anterioare, un angajat trebuie doar să ofere “suficiente informații despre nevoile sale religioase pentru a permite angajatorului să înțeleagă existența unui conflict” — nu detalii suplimentare care ar permite angajatorului “să scotocească în practicile religioase ale angajatului pentru a determina dacă religia impune într-adevăr respectarea lor”.

Aplicând acest cadru, completul a considerat că Weiss oferise deja notificare adecvată: se identificase drept creștină de origine evreiască, enumerase doctrine specifice care îi interziceau vaccinarea și explicase convingerea că nu trebuie să “introducă substanțe străine” în “templul trupului” ei, care i-ar schimba modul în care a fost “proiectată de Creator”. Într-o decizie separată, cu vot 2-1, completul a mai stabilit că Weiss a adus suficiente probe pentru a susține acuzația că Kaiser Permanente i-a încălcat dreptul la intimitate.

Context extins: un tipar mai larg

Acest caz nu este izolat. De la începutul pandemiei, zeci de procese similare au ajuns în instanțele americane, majoritatea legate exact de tensiunea dintre politicile corporative de conformitate și drepturile constituționale individuale. Ceea ce nu se menționează suficient în rapoartele oficiale ale marilor companii este că multe dintre aceste mandate de vaccinare au fost aplicate uniform, fără nuanțe pentru angajați remote, ridicând întrebarea dacă miza reală nu era sănătatea publică, ci controlul și uniformizarea forței de muncă într-o perioadă de maximă incertitudine economică și socială.

Kaiser Permanente nu a răspuns solicitării de comentarii până la publicarea deciziei. Weiss, în schimb, a vorbit deschis: “Nu mi-am imaginat niciodată că credința mea va ajunge să mă coste locul de muncă. Nu ceream un tratament special de la Kaiser, ci doar libertatea de a trăi conform conștiinței mele. După 20 de ani de muncă, nu credeam că este prea mult să cer asta.” Ea a adăugat că este recunoscătoare că instanța a recunoscut faptul că angajații religioși nu ar trebui să fie nevoiți să-și sacrifice fie credința, fie intimitatea, pentru a-și păstra slujba.

Rămâne de văzut dacă acest verdict va deveni un precedent citat frecvent în viitoarele procese împotriva marilor corporații care au impus mandate similare — și dacă alte companii vor fi nevoite să-și regândească metodele prin care “verifică” autenticitatea convingerilor religioase ale angajaților lor.

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)