Digitalizarea statului: omul care a scris regulile jocului

n fost secretar de stat ar fi pregătit exact acele licitații publice pe care, ulterior, propria sa firmă le-ar fi câștigat sau administrat — iar acuzația nu vine de la un anonim de pe internet, ci de la liderul senatorilor AUR, Petrișor Peiu, într-un dosar care pune sub semnul întrebării întreaga arhitectură a digitalizării statului român.

Potrivit acuzațiilor formulate de Peiu, fostul secretar de stat Marian Murguleț ar fi fost implicat în elaborarea și pregătirea unor licitații publice legate de contractele de digitalizare, pentru ca ulterior să preia firma Trencadis, companie care ar fi beneficiat de pe urma exact a acelor proceduri de achiziție. Cronologia descrisă de senatorul AUR ridică o întrebare simplă, dar incomodă: cine a scris regulile jocului și cine a jucat, de fapt, jocul respectiv?

Ce spune acuzația și de ce contează

Contractele de digitalizare din administrația publică românească se numără printre cele mai mari și mai puțin transparente cheltuieli bugetare din ultimii ani, valorând sute de milioane de lei — bani publici, fonduri europene, împrumuturi. Ceea ce Petrișor Peiu denunță nu este doar o eventuală ilegalitate punctuală, ci un tipar: funcționari cu putere de decizie asupra caietelor de sarcini care ajung, la un moment ulterior, în poziții-cheie la firmele care câștigă exact acele licitații.

Nu este prima dată când sistemul achizițiilor publice din România este acuzat că funcționează după o logică a „ușilor turnante” — funcționari care trec dintr-o parte în alta a mesei de negociere, fără ca legislația privind conflictul de interese să reușească să prindă din urmă realitatea. Ceea ce nu se menționează în rapoartele oficiale ale instituțiilor responsabile cu digitalizarea este tocmai frecvența cu care astfel de tranziții au loc, fără consecințe vizibile.

Cine beneficiază de fapt?

Întrebarea pe care Petrișor Peiu pare să o pună explicit este una clasică pentru orice investigație serioasă: cine beneficiază de fapt de arhitectura acestor contracte? Dacă acuzațiile se confirmă, tiparul descris ar arăta cum bani publici destinați modernizării statului ar fi putut ajunge, prin proceduri aparent legale, către entități private controlate de oameni care au avut acces direct la elaborarea regulilor competiției.

Context extins: digitalizarea administrației publice românești a fost prezentată ani la rând drept o prioritate națională și o condiție pentru absorbția fondurilor europene, inclusiv a celor din PNRR. Într-un moment în care România se confruntă cu presiuni bugetare record și cu un termen critic pentru jaloanele PNRR, orice suspiciune de risipă sau conflict de interese în proiectele de digitalizare capătă o miză suplimentară — nu doar morală, ci financiară directă pentru contribuabili.

Este important de subliniat că, până la acest moment, informațiile disponibile public reprezintă acuzații formulate de un om politic, liderul senatorilor AUR, și nu concluzii ale unei anchete finalizate sau ale unei instanțe. Rămâne de văzut dacă instituțiile abilitate — Curtea de Conturi, DNA sau ANI — vor examina public cronologia descrisă de Peiu și dacă vor exista clarificări din partea celor vizați.

Ce urmează

Coincidență sau nu, astfel de dezvăluiri apar de regulă în perioade de instabilitate politică, atunci când atenția publicului este distrasă de alte crize — iar acest lucru, în sine, nu spune nimic despre veridicitatea acuzațiilor, dar spune multe despre momentul ales pentru a le face publice. Cronologia rămâne, deocamdată, doar atât: o cronologie care ridică întrebări, nu un verdict.

Sursă: ActiveNews (activenews.ro)