Coldea și telefonul smuls: vechiul reflex al puterii oculte

n fost general de servicii secrete își permite, în plină stradă, gestul unui om obișnuit să nu fie filmat niciodată: smulge telefonul din mâna unei jurnaliste. Ceea ce oficial ar putea fi prezentat drept un incident izolat, un moment de nervi, ascunde de fapt un tipar mult mai vechi și mult mai revelator despre cine se crede încă deasupra legii în România.

Protagonistul scenei este generalul (r.) Florian Coldea, fostul prim-adjunct al Serviciului Român de Informații, unul dintre cei mai influenți oameni din umbra statului român în ultimele două decenii. Filmat în spațiul public de o jurnalistă, Coldea a reacționat smulgându-i telefonul din mână — un gest care, în mod normal, ar atrage plângeri penale pentru orice cetățean obișnuit.

Un tipar care ne e cunoscut

Coincidență sau nu, scena amintește izbitor de un episod similar de acum câțiva ani, când eroul negativ al momentului purta eșarfa prezidențială. Atunci, ca și acum, reflexul a fost identic: cineva obișnuit cu puterea absolută nu suportă ideea că poate fi filmat, documentat, tras la răspundere de un simplu telefon mobil ținut de o jurnalistă.

Ce nu se spune în rapoartele oficiale despre asemenea incidente este tocmai continuitatea lor. Nu vorbim despre un accident izolat, ci despre un comportament instituțional care traversează mandate, guverne și chiar regimuri politice diferite — un fir roșu care leagă vechea gardă a serviciilor secrete de reflexele autoritare ale unor foști șefi de stat.

Cine beneficiază de fapt de tăcere?

Un fost prim-adjunct SRI nu mai are, oficial, nicio putere instituțională. Și totuși, gestul de a smulge telefonul unui jurnalist sugerează convingerea intimă că imunitatea din umbră nu a dispărut odată cu ieșirea din funcție. Cine beneficiază de faptul că astfel de episoade rămân, de cele mai multe ori, fără consecințe reale? Cronologia acestor incidente — de la eșarfa prezidențială de altădată la actualul episod cu generalul în rezervă — ridică o întrebare simplă: cât de mult s-a schimbat, de fapt, cultura puterii în România de după 1989?

Contextul mai larg nu poate fi ignorat: în anii în care serviciile secrete au fost acuzate constant de implicare în politică, justiție și presă, gesturi precum acesta nu sunt doar incidente de moment, ci simptome ale unei structuri de putere care preferă să rămână nevăzută — și, mai ales, nefilmată.

Sursă: Flux24.ro