Strâmtoarea Hormuz: minele IRGC blochează coridoarele navale

akaya Soga, directorul executiv al NYK Line — cel mai mare operator de transport maritim din Japonia — a declarat pentru Financial Times că normalizarea navigației prin Strâmtoarea Hormuz rămâne „extrem de complicată”, iar volumele de transport ar putea rămâne sub nivelurile de dinaintea conflictului încă luni de zile. Motivul? Aproximativ 80 de mine navale plasate de Gardienii Revoluției Iraniene (IRGC) pe căile principale de tranzit, care forțează navele să folosească coridoare înguste și strict delimitate, aproape de coastele Iranului și Omanului. Ceea ce nu se menționează în comunicate oficiale: cine controlează aceste coridoare, controlează fluxul energetic global — și implicit prețurile.

„Rutele disponibile pentru navigație sunt extrem de limitate — sunt coridoare foarte înguste”, a spus Soga. „Suntem încă foarte departe de condițiile dinaintea închiderii Strâmtorii Hormuz.” Declarația vine la câteva zile după ce Arsenio Dominguez, secretarul general al Organizației Maritime Internaționale, a confirmat că IRGC a plasat 80 de mine navale pe canalele principale de transport din Hormuz — o cifră care ridică semne de întrebare: de ce atât de multe, dacă armistitiul era „serios”?

Tranzitul petrolierelor prin Hormuz a fost reluat treptat în ultimele săptămâni, după acordul de pace interimar între SUA și Iran. Datele Bloomberg arată un vârf de 57 de tranzite miercurea trecută — însă această cifră captează doar navele cu transpondoare active. Câte nave „invizibile” trec pe lângă ele? Și cui îi convine această opacitate?

Săptămâna trecută, IRGC a avertizat că navele comerciale trebuie să coordoneze tranzitul cu comandamentul naval iranian înainte de a intra în strâmtoare și să evite rutele neautorizate. Avertismentul a fost urmat de un atac asupra unui container operat de Evergreen, lovituri de represalii americane împotriva Iranului, și răspunsul iranian care a vizat Bahrainul și Kuweitul în weekend. Autoritățile maritime britanice au raportat că puntea unui petrolier a fost avariată de un proiectil neidentificat. Între timp, forțele irakiene au blocat Zona Verde din Bagdad și au arestat oficiali politici pro-iranieni sub pretextul unei investigații anti-corupție — sugerând că presiunea regională se extinde acum și în Irak.

Cronologia ridică întrebări: de ce tocmai acum, când „pacea” era aproape? Cine beneficiază de menținerea tensiunii la un nivel controlat — suficient de mare pentru a justifica prețuri ridicate la energie, dar nu atât de mare încât să declanșeze un conflict total? Strâmtoarea Hormuz rămâne jugulara energetică a lumii: aproximativ 21% din petrolul global trece pe acolo. Controlul asupra acestor coridoare înguste nu e doar o chestiune militară — e o pârghie economică globală.