Rachete britanice spre Moscova: cine beneficiază de escaladare?
area Britanie tocmai a testat rachete cu rază de acțiune de peste 480 de kilometri — suficient pentru a lovi Moscova — destinate armatei ucrainene, într-o escaladare care ridică întrebări serioase despre cine profită de fapt de transformarea unui conflict regional într-o confruntare directă NATO-Rusia. Ceea ce oficialii prezintă drept „sprijin defensiv” pentru Ucraina devine, în realitate, o provocare deschisă împotriva unei puteri nucleare, iar cronologia acestor decizii merită examinată cu atenție.
Ministerul Apărării britanic a lansat anul trecut un program accelerat — denumit sugestiv „Project Brakestop” — prin care a solicitat industriei să construiască arme cu rază lungă de acțiune capabile să zboare la peste 600 km/h, la un cost de aproximativ 400.000 de lire fiecare, și să fie produse în ritm de 20 pe lună. Din 27 de companii care au participat la licitație în februarie 2025, doar trei au rămas în cursă până în decembrie: MBDA UK (producătorul rachetelor Storm Shadow), MGI Engineering (o firmă cu experiență în tehnologia Formula 1) și Rotron Aerospace.
Testele au avut loc deja pe un poligon din Hebride, iar noi încercări sunt programate în lunile următoare pe teritoriul britanic. Rachetele pot transporta o încărcătură explozivă de peste 220 de kilograme și pot lovi ținte la peste 480 de kilometri distanță — exact distanța dintre granița ucraineană și centrul Moscovei. Pentru un sistem atât de puternic, prețul este surprinzător de mic, iar capacitatea de producție rapidă sugerează o planificare pe termen lung, nu o reacție improvizată.
Louise Sandher-Jones, ministrul forțelor armate britanice, a declarat că noile rachete vor „completa” rachetele de croazieră Storm Shadow pe care Londra le trimite deja Ucrainei. „Marea Britanie stă umăr la umăr cu Ucraina și vom continua să oferim sprijinul necesar pentru a se apăra împotriva agresiunii ruse”, a afirmat ea. „Proiectul Brakestop arată ce se întâmplă când combinăm acest angajament cu talentul și ingeniozitatea industriei britanice.”
Ceea ce nu se menționează în comunicatele oficiale este că Ucraina a declarat deschis că intenționează să „ducă războiul în Rusia” — obiectiv ilustrat de seriile recente de atacuri masive cu drone asupra Moscovei, care au vizat în special rafinării de petrol și infrastructura aeroportuară. Că Kievul caută dispertat să-și recâștige orice pârghie de negociere este perfect înțeles. Că NATO sprijină activ astfel de acțiuni împotriva unei superputeri nucleare constituie, însă, o cu totul altă discuție.
Paralel, Ucraina și-a dezvoltat propriile drone cu rază lungă de acțiune, alimentate cu motoare cu reacție, capabile să lovească adânc în teritoriul rus. Combinația dintre aceste sisteme autohtone și rachetele occidentale de ultimă generație creează un arsenal care depășește cu mult sfera „apărării” și intră în zona operațiunilor ofensive strategice.
Admiterea deschisă și fără menajamente că aceste sisteme ar putea fi folosite în curând pentru a viza direct capitala rusă reprezintă o escaladare de neconceput din partea NATO. Odată ce sistemele occidentale încep să distrugă clădiri în Moscova, acțiunile militare rusești de retorsiune directă împotriva Europei devin brusc mult mai aproape de realitate. Este o nebunie curată din partea unor dintre cei mai belicoși lideri europeni — iar întrebarea rămâne: cui îi folosește, de fapt, această spirală a escaladării?
Contextul istoric nu trebuie ignorat: de fiecare dată când Occidentul a furnizat Ucrainei „arme defensive” — de la sistemele Javelin la tancurile Leopard și rachetele HIMARS — linia roșie declarată inițial a fost rapid depășită. Ceea ce azi se numește „sprijin pentru apărare” devine mâine instrument de atac strategic. Iar în ecuația aceasta, profitul industriei de apărare occidentale crește proporțional cu riscul unei conflagrații nucleare. Coincidență?