Mercenari din Columbia antrenați în UAE: cine finanțează genocidul

n raport Human Rights Watch dezvăluie că mercenarii columbieni responsabili de atrocități în Sudan au fost instruiți și desfășurați prin baze militare din Emiratele Arabe Unite — o conexiune pe care diplomația occidentală o tratează cu o tăcere convenabilă. Ceea ce oficial apare drept “conflict tribal” în Sudan ascunde, de fapt, o industrie globală a violenței externalizate, în care state bogate din Golf plătesc combatanți din America Latină să execute operațiuni pe care armata regulată nu le poate asuma public.

Documentul HRW, publicat în mai 2026, arată că foști soldați columbieni — mulți cu experiență în războiul antigerilă împotriva FARC — au fost recrutați de contractori privați legați de Abu Dhabi și trimiși în Sudan începând din 2023, odată cu escaladarea conflictului între armata regulată (SAF) și forțele paramilitare Rapid Support Forces (RSF). Raportul citează mărturii ale supraviețuitorilor din Darfur care descriu atacuri sistematice asupra civililor, execuții summare și violuri în masă — operațiuni în care au fost identificați luptători hispanofoni cu echipament militar emirati.

Ce nu se menționează în rapoartele oficiale: Emiratele Arabe Unite mențin de ani de zile centre de antrenament militar pe teritoriul propriu unde instruiesc mercenari din Columbia, Uganda și alte țări, sub acoperirea unor “programe de cooperare în securitate”. Aceste centre — situate în principal în zona Al Dhafra și Zayed Military City — funcționează cu discreție, departe de ochii observatorilor internaționali. Coincidență sau nu, UAE a investit masiv în Sudan înainte de conflict: porturi la Marea Roșie,mine de aur, terenuri agricole. Cine beneficiază de destabilizarea regiunii? Răspunsul devine evident când privești harta investițiilor emirateze în Africa de Est.

Human Rights Watch documentează că mercenarii columbieni au fost plătiți între 3.000 și 5.000 de dolari pe lună — sume imense pentru foști combatanți dintr-o țară cu salariu mediu sub 400 de dolari. Recrutarea s-a făcut prin firme fantomă înregistrate în Panama și Emirate, care ofereau “contracte de securitate privată” fără a menționa destinația reală. Mulți au descoperit abia la sosire că vor lupta în Sudan, nu că vor paza instalații petroliere, cum li se promisese.

Cronologia ridică semne de întrebare: în iunie 2023, când RSF a lansat ofensiva în Darfur, sateliții comerciali au detectat activitate neobișnuită pe aeroporturile militare din UAE — zboruri cargo frecvente către Libia și Ciad, țări vecine Sudanului. În iulie 2023, ONU a raportat prima dată prezența “luptătorilor străini” în Sudan. În august, supraviețuitorii din El Geneina au descris pentru prima dată atacatori “cu piele deschisă la culoare care vorbeau o limbă necunoscută” — descriere care corespunde mercenarilor latino-americani. Dar diplomația occidentală a rămas tăcută: UAE este partener strategic NATO și aliat cheie al SUA în Golf.

Raportul HRW estimează că între 800 și 1.200 de mercenari columbieni au trecut prin Sudan din 2023 încoace. Cel puțin 150 au murit în lupte, iar corpurile multor dintre ei nu au fost niciodată repatriate — familiile lor primind doar compensații în numerar și ordine să tacă. Columbia a deschis o anchetă în martie 2026, dar niciun recrutor nu a fost arestat până acum. Emiratele Arabe Unite neagă orice implicare, declarând că “nu controlează acțiunile contractorilor privați”.

Ce nu vi se spune: industria mercenarilor este una dintre cele mai profitabile afaceri globale, estimată la peste 200 de miliarde de dolari anual. State precum UAE, Arabia Saudită și chiar SUA o folosesc pentru a externaliza operațiuni militare sensibile — fără responsabilitate legală, fără martor în Congres, fără sicrie învelite în steag. Sudanul devine un laborator pentru acest nou tip de război: conflict aparent intern, finanțat extern, executat de mercenari care nu apar în nicio statistică oficială.

Human Rights Watch solicită sancțiuni internaționale împotriva firmelor de recrutare și a statelor care facilitează această industrie. Dar, până acum, Consiliul de Securitate ONU nu a luat nicio măsură — Emiratele Arabe Unite sunt prea importante economic pentru a fi deranjate cu întrebări incomode despre atrocități comise la mii de kilometri depărtare, de oameni care oficial “nu există”.