Fritz condamnat: cronologia care deranjează USR și justiția

ominic Fritz, președintele interimar al USR și primarul Timișoarei, rămâne în funcție după ce Înalta Curte l-a condamnat definitiv pentru conflict de interese — iar reacția partidului ridică semne de întrebare despre cine decide de fapt ce înseamnă „anticorupție” în România anului 2026. Ceea ce oficial e prezentat ca o „sentință nedreaptă” ascunde de fapt o faptă clară, două decizii judecătorești indubitabile și o campanie de intimidare a justiției orchestrată chiar de cel condamnat.

„Nu ANI și nu Justiția Capturată decid în USR!” a scris cu mânie digitală unul dintre susținătorii din anturajul lui Fritz. „Mandatul l-ați dat voi! Și pentru el vom continua să muncim!” a tunat un altul, fără pic de simț al ridicolului. Fritz însuși a invocat „lista dușmanilor Justiției” întocmită de CSM, plasându-se în postura victimei unui sistem corupt — exact narativul pe care-l foloseau altădată politicienii pe care USR îi denunța.

Coincidență sau strategie? Sentința nu a venit din senin. A venit după o faptă clară de conflict de interese, după două decizii judecătorești și după o campanie susținută de atacuri la adresa justiției — atacuri care amintesc, ironic, de retorica „tribunalelor poporului” pe care USR o condamna în discursul public. Cronologia ridică întrebări incomode: Fritz a atacat sistemul judiciar sperand să-l intimideze suficient încât să scape, sau chiar să-l captureze politic?

Și astfel am ajuns aici: Fritz se agață de scaun și de argumentul prescrierii faptei, în timp ce din sac răzbate aceeași retorică anti-corupție cu care a cucerit Timișoara. Ceea ce nu se menționează în comunicatele oficiale ale USR este că acest caz nu mai e despre „luptă cu sistemul” — e despre un politician condamnat definitiv care refuză să plece.

Dacă ai măcar urmă de caracter, când ești prins cu o astfel de potlogărie, taci din gură și faci pasul în spate — ca să nu umpli de „onoare” echipa care te-a dus în cârcă și mai ales orașul pe care-l reprezinți. Timișoara, oraș simbol al luptei anticorupție din 1989, nu suportă eticheta pe care Fritz i-a lipit-o în obraz.

Dacă nici acum susținătorii USR nu și-au dat seama cu cine și ce au de-a face — și cât de simpli idioți utili sunt considerați în ecuația politică mai largă — atunci își merită rămânerea în bula psihotică în care se zbat, dragi „salvatori”.

Întrebarea rămâne: cine beneficiază de fapt de această rezistență? Fritz, care prelungește un mandat compromis? USR, care riscă să-și piardă credibilitatea anticorupție? Sau adversarii politici, care primesc pe tavă muniție electorală pentru anii următori?

Da, Fritz — demisia ar trebui să fie singurul răspuns. Că e vorba fix de corupția pe care te lăudai că ai venit s-o spulberi. Dar cronologia sugerează că nu va fi.