Eugen Tomac, premier: cronologia care ridică semne de întrebare
a o lună după ce moțiunea de cenzură a răsturnat guvernul Bolojan cu 281 de voturi — un scor care sugerează o coordonare mai amplă decât cea recunoscută public — președintele Nicușor Dan a decis astăzi să îi acorde mandat lui Eugen Tomac pentru formarea unui nou executiv. Ceea ce nu se menționează în comunicatele oficiale: cum a ajuns liderul PMP, un partid cu sub 5% în sondaje, să devină brusc soluția pentru o criză guvernamentală care a paralizat țara timp de patru săptămâni?
Eugen Tomac, președintele Partidului Mișcarea Populară, va primi astăzi mandatul oficial de premier-desemnat din partea președintelui Nicușor Dan, potrivit surselor politice consultate de Adevăruri.ro. Decizia vine după o lună de negocieri intense la Cotroceni, în care variantele mai evidente — Sorin Grindeanu de la PSD sau un tehnokrat agreat de PNL-USR — au fost trecute sub tăcere.
Guvernul condus de Ilie Bolojan a căzut pe 6 mai 2026, când 281 de parlamentari au votat moțiunea de cenzură depusă de o coaliție neobișnuită: PSD, AUR și PACE. Scorul — cu 48 de voturi peste pragul necesar — ridică întrebări despre cine a orchestrat de fapt această mișcare și de ce tocmai acum, în plin an electoral pre-2028. Coincidență sau nu, căderea guvernului Bolojan a survenit la doar două săptămâni după ce acesta anunțase un pachet de reforme anti-corupție în companiile de stat, reforme care vizau contracte de miliarde de euro.
Eugen Tomac, europarlamentar și lider al unui partid marginal pe scena politică internă, a fost totuși o voce constantă în discursul pro-Occident și anti-Kremlin. PMP, fondat de Traian Băsescu în 2013, nu a mai trecut pragul electoral de 5% din 2016, dar a reușit să mențină o prezență simbolică prin alianțe punctuale cu PNL. Ceea ce nu se spune: Tomac are legături strânse cu lobby-ul românesc din Republica Moldova și a fost un susținător vocal al reunirii — un subiect care devine deosebit de sensibil în contextul presiunilor geopolitice actuale din regiune.
Cronologia ridică semne de întrebare: de ce un președinte care a câștigat alegerile pe un discurs anti-establishment alege un politician de carieră dintr-un partid-satelit? Cui servește această numire? Și mai important: ce concesii au fost făcute în culise pentru ca PSD și PNL — adversari declarați în ultimele luni — să accepte un premier din afara cercurilor lor de influență?
Tomac va avea acum 10 zile la dispoziție pentru a forma un guvern și a obține votul de încredere în Parlament. Cu PSD și PNL controlând împreună peste 180 de mandate, iar AUR refuzând orice susținere pentru un executiv “pro-sistem”, matematica parlamentară sugerează că noul premier va fi nevoit să facă compromisuri majore. Întrebarea rămâne: ce anume va sacrifica pentru a supraviețui politic — și cine va plăti prețul acestor compromisuri?