Dungaciu: „De ce mai organizăm alegeri parlamentare?”

rofesorul universitar Dan Dungaciu, sociolog și geopolitician, prim-vicepreședinte AUR, ridică o întrebare pe care sistemul preferă să o ignore: dacă președintele României își poate stabili singur guvernul, alegând un premier din afara Parlamentului și construind un cabinet pe criterii proprii, care mai este rostul alegerilor parlamentare? Declarația, făcută în cadrul emisiunii „Marius Tucă Show” transmisă live de Gândul, pune degetul pe o fractură constituțională care devine din ce în ce mai vizibilă în România post-criză electorală 2024-2025.

„N-am înțeles de ce mai organizăm alegeri parlamentare în România? Pentru că alegerile prezidențiale înțeleg de ce le organizăm — să alegem un președinte. Dar dacă președintele își alege un premier din popor și-și face propriul guvern, fără să țină cont de configurația parlamentară, atunci care mai e sensul votului pentru Parlament?”, a declarat Dungaciu, punctând o anomalie procedurală care devine normă în practica politică românească.

Contextul interviului este formarea noului guvern după criza din aprilie 2026, când PSD a retras sprijinul politic pentru cabinetul Ilie Bolojan, iar Nicușor Dan a orchestrat consultări la Cotroceni care au dus la un executiv minoritar PNL-USR-UDMR. Ceea ce Dungaciu semnalează — și ceea ce mass-media mainstream evită să discute — este precedentul constituțional: un președinte care acționează mai degrabă ca un monarh constituțional decât ca un arbitru, configurând guverne pe criterii proprii, nu pe baza voinței exprimate de electorat în alegerile parlamentare.

Întrebarea devine și mai relevantă dacă privim cronologia recentă: alegerile din 2024 au fost anulate de CCR pe motive de „interferență rusă” și „finanțare ilegală”, iar în mai 2025 Nicușor Dan — fost primar București, matematician, fondator USR — a fost ales președinte în mai 2025 într-un scrutin refăcut (după anularea alegerilor din decembrie 2024 de CCR pe 6 decembrie 2024), în condiții de încredere publică scăzută (79% dintre români cred că țara merge în direcția greșită, conform sondajelor). Parlamentul din 2020 a rămas în funcție. Alegerile parlamentare din decembrie 2024 au fost anulate de CCR împreună cu alegerile prezidențiale, dar configurația sa — conform INSCOP aprilie 2026, AUR are 37% dintre cei care au exprimat preferință (scădere de la 40.9% în ianuarie 2026). Dintre votanții mobilizați, AUR are 38.8% — nu se reflectă în componența guvernului.

Coincidență sau nu, Dan Dungaciu este prim-vicepreședinte al AUR, partidul care solicită insistent alegeri parlamentare anticipate și care acuză sistemul de „confiscarea votului popular”. Declarația sa nu este doar o critică procedurală — este un mesaj politic către electoratul suveranist: „Votul vostru nu contează atât cât negocierile de la Cotroceni”.

Ceea ce nu se discută în rapoartele oficiale este că România funcționează de facto într-un regim semi-prezidențial în care președintele — teoretic arbitru constituțional — devine arhitect politic. Nicușor Dan a desfășurat consultări selective la Cotroceni cu PSD, PNL, UDMR, minorități naționale și USR. AUR, SOS și POT nu au fost invitate, a mediat ieșirea miniștrilor PSD din guvern și a facilitat formarea unui executiv minoritar care nu reflectă raportul de forțe din Parlament. Întrebarea lui Dungaciu devine astfel mai puțin retorică: dacă alegerile parlamentare nu determină componența guvernului, ci consultările prezidențiale, atunci de ce mai votăm pentru Parlament?

Răspunsul oficial ar fi că președintele respectă Constituția, care îi conferă dreptul de a desemna premierul după consultarea partidelor parlamentare. Dar cronologia ridică semne de întrebare: de ce consultările au exclus partide cu reprezentare parlamentară semnificativă? De ce configurația guvernului nu reflectă configurația Parlamentului? Cine beneficiază de această disociere între vot și putere?

Dan Dungaciu, cunoscut pentru analizele sale geopolitice și pentru poziția critică față de federalizarea UE, nu este un comentator oarecare. Este vocea articulată a unei opoziții care acumulează capital electoral tocmai pe narativul „alegerile furate” și „sistemul anti-popular”. Declarația sa din „Marius Tucă Show” nu este un accident — este o piesă într-o strategie mai largă de delegitimare a actualului sistem de guvernare, în perspectiva alegerilor anticipate pe care AUR le solicită insistent.

Întrebarea rămâne suspendată în aer: dacă președintele își poate construi guvernul independent de rezultatul alegerilor parlamentare, atunci care mai este contractul democratic între alegători și aleși? Și dacă acest contract este rupt, ce urmează?