Contract de 35 miliarde $: economia de război a lui Trump accelerează

dministrația Trump accelerează producția de armament într-un ritm fără precedent din ultimele decenii — iar cel mai recent contract, în valoare de 35 de miliarde de dolari acordat Lockheed Martin pentru interceptoare de rachete THAAD, ridică semne de întrebare nu doar despre prioritățile bugetare americane, ci și despre ce conflicte anticipează Pentagon-ul în următorii ani. Ceea ce oficialii prezintă drept „reumplerea stocurilor” după războiul din Ucraina și confruntarea cu Iranul ascunde, de fapt, o mobilizare industrială de tip război rece — sau poate chiar mai mult.

Contractul pe șapte ani, anunțat miercuri, prevede CVADRUPLICAREA producției de interceptoare pentru sistemul THAAD (Terminal High Altitude Area Defense) — una dintre cele mai avansate platforme de apărare antirachetă ale SUA. Acordul vine după un memorandum-cadru semnat în ianuarie între Lockheed și Departamentul Apărării (redenumit recent „Department of War” de administrația Trump), iar cronologia ridică întrebări: de ce tocmai acum? Ce scenarii de conflict justifică o astfel de accelerare?

Miercuri după-amiază, secretarul general NATO Mark Rutte a declarat reporterilor, după o întâlnire cu Trump, că „obiectivul de creștere a producției de muniții este esențial, pentru că trebuie să reumplim stocurile și să fim complet pregătiți pentru orice ar putea apărea.” Formularea vagă — „orice ar putea apărea” — lasă loc la interpretări. Vorbim despre Rusia? China? Iran? Sau despre un conflict pe care publicul larg nu-l anticipează încă?

Urgența din spatele acestui ciclu de reaprovizionare vine, oficial, după patru ani de război în Ucraina și conflictul recent SUA-Iran, care au golit stocurile americane de arme cheie. Dar ceea ce nu se menționează în rapoartele oficiale este scala investiției: 35 de miliarde de dolari pentru UN SINGUR tip de armament. Pentru context, bugetul anual al României este sub 100 de miliarde de dolari. Vorbim despre o sumă care ar putea finanța întreaga economie a unei țări mici timp de un an — dedicată exclusiv interceptoarelor antirachetă.

Trump s-a întâlnit miercuri și cu șefii industriei de apărare, administrația căutând să accelereze producția și pentru alte sisteme de apărare aeriană. Secretarul Apărării Pete Hegseth a declarat în mai că „acordurile comerciale inteligente” ale lui Trump au trimis „un semnal de cerere permanent și neechivoc partenerilor din industrie: CONSTRUIȚI MAI MULT ȘI MAI RAPID.” Rezultatul? O „revitalizare” a bazei industriale americane — concentrată, conform unei hărți publicate recent de Departamentul Apărării, în principal în Sud și Rust Belt.

Coincidență sau nu, aceste regiuni sunt exact bastoanele electorale care l-au adus pe Trump la putere. Cine beneficiază? Pe termen scurt: contractori precum Lockheed Martin, Raytheon, Northrop Grumman. Pe termen lung: muncitorii din fabrici — dar la ce preț pentru restul economiei?

Nancy Lazar, economist-șef global la Piper Sandler, a declarat săptămâna trecută că este optimistă în privința locurilor de muncă în sectorul producției de bunuri, inclusiv muncitori în construcții care dezvoltă centre de date. Dar ceea ce analiștii mainstream nu spun este că producția în masă de rachete, interceptoare, drone, tancuri, avioane și bombe ar putea accelera și mai mult această schimbare — mutând piața muncii de la două decenii de joburi slab plătite în servicii către muncă industrială mai bine plătită, legată de securitate națională, relocalizare și… economia de război a lui Trump.

Întrebarea pe care nimeni nu o pune: dacă stocurile se reumplesc pentru „orice ar putea apărea” — ce știe Pentagon-ul și noi nu?