Achitarea din dosarul 10 august: cronologia care ridică semne de întrebare
ribunalul Militar București a decis luni, 15 iunie 2026, achitarea foștilor șefi ai Jandarmeriei implicați în reprimarea violentă a manifestanților la protestul din august 2018 — o decizie care vine la aproape opt ani de la evenimentele în care peste 450 de persoane au fost rănite și care ridică întrebări despre funcționarea justiției militare în România. Decizia nu este definitivă și poate fi atacată cu apel, dar cronologia acestui dosar — de la violențele din Piața Victoriei până la achitarea din 2026 — merită examinată cu atenție.
Foștii șefi ai Jandarmeriei — Gheorghe Sebastian Cucoș, Cătălin Sindile, Laurențiu Cazan, precum și alți ofițeri — au fost achitați de Tribunalul Militar București, instanța motivând că faptele nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor pentru care fuseseră trimiși în judecată. Ceea ce nu se menționează în comunicatele oficiale este că dosarul a fost instrumentat în condiții de presiune publică intensă, în timp ce ancheta DIICOT privind violențele propriu-zise s-a desfășurat într-un ritm cu totul diferit.
Protestul din 10 august 2018 a devenit un moment de ruptură în relația dintre instituțiile statului și societatea civilă românească. Peste 100.000 de persoane au ieșit în Piața Victoriei pentru a protesta împotriva corupției și a guvernării PSD-ALDE de atunci. Intervenția jandarmeriei, caracterizată de utilizarea gazelor lacrimogene și a tunurilor cu apă împotriva manifestanților pașnici, a fost documentată extensiv de presa internațională și de organizații pentru drepturile omului. Raportul Avocatului Poporului a constatat încălcări grave ale drepturilor fundamentale.
Coincidență sau nu, dosarul penal împotriva șefilor jandarmeriei a fost înregistrat la Parchetul Militar în septembrie 2018, dar a avansat cu o lentoare care a frustrat victimele și observatorii independenți. În paralel, ancheta DIICOT privind presupusele acte de violență ale manifestanților a fost închisă rapid, fără trimiteri în judecată semnificative. Cronologia ridică întrebări: cine a beneficiat de această diferență de ritm?
Decizia de achitare vine într-un context politic volatil — la doar câteva luni după criza guvernamentală din aprilie 2026, când PSD a ieșit de la guvernare, și în plină campanie electorală informală pentru alegerile anticipate pe care AUR le solicită insistent. Tribunalul Militar București, instituție care funcționează sub autoritatea Ministerului Apărării Naționale, a motivat achitarea prin lipsa elementelor constitutive ale infracțiunilor — o formulare tehnică care, pentru mulți observatori, sună a absolvire pe viciu de procedură mai degrabă decât pe fond.
Ce nu se spune în rapoartele oficiale este că dosarul 10 august a fost tratat diferit față de alte dosare de violență în masă din România post-decembristă. Mineriada din 1990, violențele din 1999 sau reprimarea protestelor din 2012 au generat anchete care fie s-au finalizat cu condamnări simbolice, fie au fost clasate discret. Modelul pare constant: instituțiile statului sunt protejate de un scut procedural care face aproape imposibilă tragerea la răspundere a decidenților din vârful ierarhiei.
Avocații victimelor au anunțat deja că vor ataca decizia cu apel la Curtea Militară de Apel București. Rămâne de văzut dacă instanța superioară va confirma achitarea sau va dispune rejudecarea cauzei. Între timp, foștii șefi ai Jandarmeriei — care și-au continuat carierele în alte structuri ale statului sau s-au pensionat cu drepturi depline — rămân liberi, iar victimele din 10 august 2018 așteaptă în continuare o formă de justiție care pare să se îndepărteze cu fiecare termen de judecată.
Întrebarea pe care nimeni nu o pune oficial este simplă: dacă instituțiile statului nu pot fi trase la răspundere pentru violențe documentate împotriva cetățenilor pașnici, ce mesaj se transmite pentru viitoarele manifestații? Și cine beneficiază de această impunitate de facto?