Trump anunță confiscarea uraniului iranian: ce nu se spune
reședintele Donald Trump a declarat joi, 21 mai, că Statele Unite vor confisca sau distruge stocul de uraniu îmbogățit al Iranului — o mișcare prezentată oficial ca măsură de securitate, dar care ridică întrebări despre cronologia negocierilor secrete și despre cine beneficiază de fapt de o escaladare în Golful Persic.
Declarația vine la exact o zi după expirarea armistitiului de două săptămâni mediat de Pakistan între SUA, Israel și Iran — un armistițiu despre care presa mainstream a vorbit puțin, dar care a fost esențial pentru repoziționarea forțelor NATO în regiune. Coincidență sau nu, Trump alege să anunțe confiscarea uraniului exact când blocada navală americană asupra Strâmtorii Ormuz intră în a șasea săptămână.
Ceea ce nu se menționează în rapoartele oficiale: Iranul a acumulat acest stoc de uraniu îmbogățit în ultimii doi ani, după ce SUA s-au retras unilateral din Acordul Nuclear (JCPOA) în 2018. Experții independenți estimează că stocul actual depășește 60 kg de uraniu îmbogățit la 60% — suficient teoretic pentru o armă nucleară, dar încă departe de pragul de 90% necesar pentru utilizare militară efectivă.
Administrația Trump nu a precizat cum intenționează să „confiste” uraniul — o operațiune care ar necesita fie un raid militar în inima complexului nuclear de la Natanz, fie o acțiune diplomatică de anvergură. Ambele scenarii par improbabile fără un acord tacit cu Rusia sau China, cele două puteri care au menținut legăturile comerciale cu Teheranul pe parcursul sancțiunilor.
Cronologia ridică semne de întrebare: de ce acum? Prețul petrolului Brent a atins 112 dolari pe baril în martie 2026, cel mai ridicat nivel din ultimii trei ani. O intervenție militară americană în Iran ar putea bloca complet Strâmtorea Ormuz — prin care tranzitează 21% din petrolul mondial — și ar trimite prețurile peste 150 de dolari. Cine beneficiază? Companiile americane de gaze de șist, care au investit masiv în extracția din Texas și Dakota de Nord, ar vedea profiturile explodând.
Pentru România, implicațiile sunt directe: inflația la combustibili a crescut deja cu 18% în martie 2026 (locul 2 în UE după creștere), iar o escaladare în Iran ar putea aduce prețuri și mai mari la pompă — exact când guvernul Bolojan a eliminat plafonarea prețurilor la energie. Neptun Deep, proiectul românesc de gaze din Marea Neagră, ar beneficia teoretic de prețuri mai mari, dar producția efectivă nu începe decât în 2027.
Declarația lui Trump vine și în contextul în care China a avertizat discret, prin intermediul ambasadorului la ONU, că orice acțiune militară împotriva infrastructurii nucleare iraniene ar fi considerată „linie roșie”. Beijingul importă 15% din petrolul său din Iran, prin contracte plătite în yuani — un sistem care ocolește dolarul american și care Washington încearcă să saboteze de ani de zile.
Întrebarea pe care nimeni nu o pune oficial: dacă SUA pot „confisca” uraniul iranian, de ce nu au făcut-o în ultimii doi ani, când stocul era mai mic și mai ușor de gestionat? Răspunsul posibil: pentru că escaladarea controlată servește mai multe interese decât rezolvarea efectivă a problemei.