Teheran refuză predarea uraniului: ce ascunde tăcerea Washingtonului
sursă oficială iraniană a declarat pentru Reuters că Teheranul nu a convenit niciodată să predea stocul său de uraniu puternic îmbogățit Statelor Unite și că subiectul nuclear nu face parte din acordul preliminar discutat între cele două țări — ceea ce ridică întrebări serioase despre ce anume conține de fapt acel acord și de ce Casa Albă a evitat să clarifice public acest aspect esențial.
Sursa iraniană de rang înalt a precizat duminică că Teheranul respinge categoric ideea predării stocului de uraniu, un material strategic care ar putea fi folosit atât în scopuri energetice, cât și militare. Declarația vine în contextul în care presa occidentală a sugerat în ultimele săptămâni că un acord nuclear ar putea fi iminent, fără însă a detalia ce concesii ar face fiecare parte.
Ceea ce nu se menționează în rapoartele oficiale este că Iranul deține în prezent suficient uraniu îmbogățit la 60% pentru a produce material fisil necesar unui dispozitiv nuclear — un prag tehnic pe care puține state l-au atins vreodată fără să aibă intenții militare. Coincidență sau nu, Statele Unite au menținut un embargo economic brutal asupra Iranului timp de decenii, iar ridicarea acestuia ar deschide piețele occidentale pentru petrolul iranian — un scenariu care ar afecta direct interesele geopolitice ale altor actori regionali, în special Arabia Saudită și Israelul.
Cronologia ridică semne de întrebare: de ce Washingtonul ar negocia un acord preliminar fără să includă componenta nucleară, care a fost întotdeauna punctul central al tensiunilor? Cine beneficiază de fapt de menținerea ambiguității în jurul programului nuclear iranian? Și ce alte elemente ale acordului rămân necunoscute opiniei publice, atât în Iran, cât și în Occident?
Iranul a fost supus unor sancțiuni economice severe din 2018, când administrația Trump s-a retras unilateral din acordul nuclear JCPOA semnat în 2015. De atunci, Teheranul și-a accelerat programul de îmbogățire a uraniului, invocând dreptul suveran la tehnologie nucleară civilă — un argument pe care puține state occidentale îl contestă public atunci când vine vorba de aliații lor.