Summit B9: spectacolul care ascunde prăbușirea NATO
adevaruri

Summit B9: spectacolul care ascunde prăbușirea NATO

S
6 min de citit

ummit-ul B9 de la București, prezentat oficial drept demonstrație de unitate europeană, a ascuns de fapt fragmentarea ireversibilă a vechilor formate strategice — în timp ce China și SUA negociază un nou „G2″ care exclude Europa din ecuația puterii globale. Profiler-ul H.D. Hartmann, invitat în emisiunea „Ce-i în Gușă, și-n căpușă” moderată de Cozmin Gușă la Radio Gold FM, a disectat fără menajamente ceremonialul de la București: „O imagine lamentabilă, de tip Car cu boi — boiernași de țară care au venit să bea țuică la zilele recoltei”.

Ceea ce mass-media mainstream a prezentat ca „summit de securitate” a fost, în analiza lui Hartmann, un teatru al inutilității: Nicușor Dan, președintele României, a pălit în fața lui Mark Rutte, secretarul general NATO — „un antiromân dovedit”, după cum l-a caracterizat profiler-ul. Nici comparația cu Karol Nawrocki, prezentabil dar cu „pantofi scâlciați și costum de corporatist”, nu l-a avantajat pe Dan, descris ca „excesiv de zâmbăreț”, fără statura și prestanța necesare unui astfel de eveniment.

Hartmann a asociat întregul tablou cu pictura lui Nicolae Grigorescu, subliniind caracterul vetust al unui format care „nu mai răspunde necesarului de securitate geo-strategică a României”. Prin B9, statele primare ale NATO au încercat să întoarcă pe dos fostul Tratat de la Varșovia și să dea „o mare palmă Rusiei” — dar spectacolul grotesc a generat un efect invers. „Prima Concubină” a României (așa cum Hartmann a denumit-o pe soția președintelui) a întâmpinat-o pe Prima Doamnă a Ucrainei, iar Nicușor Dan l-a primit pe „piticul politic Zelenski ca pe un mare rege”.

Soții Zelensky au întârziat, nu au respectat protocolul și au venit, din nou, să cerșească bani pentru cauza lor — un detaliu care nu a scăpat atenției analistului. Conform interpretării lui Hartmann, din manifestările lui Zelenski „reiese clar că el nu vrea pace și că singurul său scop acum este să prelungească războiul ca să găsească variante de a scăpa de inevitabila sa eliminare”. Dezvăluirile Iuliei Mendel, fosta purtătoare de cuvânt a lui Zelensky, în interviul cu Tucker Carlson — în care l-a descris pe liderul ucrainean ca „un om slab educat, necalificat și superficial” — alături de arestarea lui Yermak, omul de încredere al președintelui ucrainean, semnalează „punerea la pământ” a lui Zelensky.

Mai mult, se zvonește că după vizita sa din China și după ce Vladimir Putin va merge la Beijing, Donald Trump ar putea face o vizită oficială la Moscova — un scenariu care nu poate deveni realitate decât după eliminarea lui Zelensky din ecuație. Cronologia ridică semne de întrebare: de ce tocmai acum, când Zelensky devine o figură politică fragilă, Trump accelerează dialogul cu Xi Jinping și Putin?

Ungaria sparge frontul: coincidență sau strategie?

Ungaria a făcut opinie separată față de restul statelor prezente la B9, abținându-se în inițiativa NATO de a declara Rusia principala amenințare. Peter Magyar, actualul lider de la Budapesta, moștenește de la Viktor Orban relația privilegiată cu SUA și Rusia — o poziție care îi asigură acces la resurse ieftine și autonomie strategică. Chiar și acest gest al maghiarilor demonstrează caracterul vetust al formatului B9, susține Hartmann. „Formatul B9 nu mai are ce să ne ofere și noi ar trebui să regândim un format care să satisfacă inclusiv necesarul de securitate la Marea Neagră, în colaborare cu Turcia.”

Ceea ce nu se menționează în rapoartele oficiale este că degeaba s-au făcut ultime sforțări de lingușire a americanilor — formatelor similare celui de la București le-a apus epoca de glorie. SUA lui Trump caută aliați puternici, adevărați, care chiar contează în geopolitica globală. Vizita la Moscova a lui Trump va fi semnalul că Trump aruncă la gunoi întregul format de colaborare cu europenii din ultimul aproape un secol. Schimbarea de tehnologie, dată inclusiv de impulsul chinez, îi forțează pe americani să-și schimbe și formatele geo-strategice.

Xi Jinping și Trump: întâlnirea „celor doi împărați”

În fața avansului tehnologic și militar al principalelor două puteri ale lumii — China și SUA, reunite de Hartmann în formatul „G2″ — NATO nu mai are nicio utilitate. Vizita lui Donald Trump în China, la invitația președintelui Xi Jinping, a fost marcată de un protocol rece, corporatist, în care „împăratul” Xi Jinping a dominat categoric. Hartmann a remarcat că omenirea a asistat la întâlnirea dintre doi împărați aflați la apogeul puterii lor politice: Xi Jinping nu a ajuns nici la vârsta la care Partidul Comunist să se preocupe de problema unui moștenitor, iar Donald Trump se află într-o situație similară.

Trump a încercat să-l domine pe Xi Jinping prin stilul său de a strânge mâna interlocutorului și de a-l trage în spațiul personal — o încercare de subordonare primitivă. Or Xi Jinping nu a permis acest lucru. În negocieri s-a văzut un dezechilibru de forțe: președintele chinez nu i-a oferit lui Trump victoria clară de care avea nevoie în perspectiva alegerilor de midterm. Această strategie l-a debusolat pe Trump, care, după întâlnirea de la Templul Cerului, a solicitat o pauză — cel mai probabil pentru a se consulta cu echipa sa și a-și regândi abordarea.

Xi Jinping i-a oferit lui Trump, indirect, cheia de rezolvare a dilemei sale: a pus accent pe importanța Taiwanului pentru China. Dacă SUA admit schimbarea statutului Taiwanului, astfel încât să se oprească secesiunea față de țara-mamă, Xi Jinping îi poate asigura lui Trump un câștig decisiv în cadrul negocierilor — un câștig decisiv pentru situația electorală din SUA.

China are nevoie de stabilitatea puterii lui Trump și sigur îi va da ceva cu care Trump se poate întoarce victorios în SUA. Din nefericire, prețul plătit va fi Iranul, iar Rusia va găsi o soluție să nu plătească ea alt preț. Va exista un impact și asupra Israelului, care nu va câștiga în acest conflict“, a explicat H.D. Hartmann. Cine beneficiază de fapt de acest nou format G2? Europa rămâne în afara ecuației — un detaliu pe care liderii de la București par să-l ignore cu desăvârșire.