Avalanșa de candidați la premier: cine orchestrează din umbră?
adevaruri

Avalanșa de candidați la premier: cine orchestrează din umbră?

4 min de citit

n ultimele trei zile, presa românească a fost inundată cu „surse” care propun candidați pentru funcția de premier desemnat — de la Delia Duca (FMI) la Mariana Gheorghe (fostă șefă OMV Petrom), Andrei Burnete (consilier Nicușor Dan), Eugen Tomac (prezentat acum ca tehnocrat) și până la un director de la BNR. Coincidență sau manevră coordonată? Conform analizei politologului Cozmin Gușă, toți cei cinci candidați „pe surse” ar avea un numitor comun suspect: legături cu Serviciul de Informații Externe (SIE).

Ce nu se spune în comunicatele oficiale: niciuna dintre aceste propuneri nu a fost confirmată de partide sau de la Cotroceni. Mai mult, niciunul dintre candidații menționați nu a negat public, de-a lungul anilor, apartenența la zona de influență a SIE — un detaliu care ridică semne de întrebare despre cronologia și sincronizarea acestor „scurgeri” de presă. „Avalanșa de candidați pe surse a fost furnizată, dacă raționamentul meu este corect, de către cei de la SIE, disperați să ocupe piața publică cu ideea că ar avea candidați valizi”, afirmă Gușă în editorialul său de la Gold FM.

Scopul manevrei? Să impună un premier din sfera SIE și să demonstreze că instituția „are cadre”. Rezultatul? Exact opusul: șansele fiecărui candidat propus au fost anulate prin expunerea prematură, iar Nicușor Dan și consilierii săi prezidențiali ar avea cu totul alte preferințe. „Oferirea pe tavă a acestor oameni i-a enervat mai tare pe cei care iau decizia”, subliniază Gușă. În contextul luptei de influență dintre serviciile secrete — SRI versus SIE — această mișcare ar putea marca o înfrângere strategică pentru SIE, după ce reușiseră să-l impună pe Ciprian Ciucu ca primar al Capitalei.

„Trăim în Securistan”, reamintește Gușă, „și pentru că trăim în Securistan, bineînțeles că lupta pentru guvernare este și o luptă de influență între serviciile secrete.” Cronologia ridică întrebări: de ce tocmai acum, când negocierile pentru noul guvern sunt în fază critică, apar simultan cinci-șase candidați „pe surse”, toți legați de aceeași instituție? Cine beneficiază de această cacofonie mediatică — și cine pierde?

Putin și Xi fixează noua hartă a lumii — cu acordul lui Trump

Pe fondul acestor manevre interne, pe scena globală se desfășoară ceea ce Gușă numește „cea mai importantă întâlnire geopolitică a anului”: vizita lui Vladimir Putin la Beijing, unde se întâlnește cu Xi Jinping pentru a finaliza înțelegerile de „împărțire a lumii” convenite deja cu Donald Trump. Ceea ce mass-media mainstream prezintă ca o simplă vizită bilaterală ar ascunde, de fapt, fixarea unei noi ordini mondiale tripartite.

„Dacă până acum aceste întâlniri au fost doar pregătitoare, ceea ce se stabilește astăzi și mâine la Beijing reprezintă fixarea finală”, explică Gușă. Contextul extins: ultimele vizite ale lui Trump în China (săptămâna trecută) au fost prezentate vag în presă, fără rezultate concrete mediatizate. Motivul? „Cele importante, cele legate de împărțirea influenței geopolitice în lume, nu pot să fie mediatizate”, dar au fost deja convenite. Vizita lui Putin — anunțată de Kremlin în ultima zi a șederii lui Trump la Beijing — nu este o coincidență, ci continuarea logică a acelei negocieri.

Ecuația geopolitică: China deține capital, producție industrială, influență geomilitară și, crucial, nu are datorii. Rusia controlează resurse naturale incomensurabile și dominanță militară (dovedită în Ucraina, Iran și Africa), dar economie nefuncțională — compensată însă de absența datoriilor. America, aflată în criză economică profundă (reliefată de datoria publică uriașă), păstrează controlul asupra înaltei tehnologii și piețelor financiare globale, plus ce a mai rămas din avantajul civilizațional occidental.

Întrebarea pe care nimeni nu o pune oficial: ce zone de influență vor fi „împărțite” între cei trei poli? Europa de Est, Orientul Mijlociu, Africa, Asia de Sud-Est — cine primește ce? Și, mai important, ce rol îi revine României în această nouă configurație — aliatul NATO aflat la granița dintre sferele de influență rusă și occidentală?

„Pe măsură ce treburile vor evolua în zilele următoare, vă voi ține la curent cu concluziile”, promite Gușă. Ceea ce este cert: deciziile luate la Beijing în aceste zile vor modela realitatea geopolitică a următorilor ani — indiferent dacă presa mainstream va alege să le raporteze sau nu.