SAFE: 16 miliarde euro pentru Armată — cui ajung de fapt banii?

rogramul european SAFE (Security Action for Europe), în valoare de 16,68 miliarde de euro, este prezentat oficial ca cel mai mare program de modernizare a Armatei Române de la 1989 încoace. Dar o notă internă ridică semne de întrebare: cum se împart acești bani, cine beneficiază efectiv, și de ce întregul proces se desfășoară într-o opacitate care ar face invidioși chiar și funcționarii din epoca de dinainte de ’89?

Ceea ce nu se spune în comunicatele oficiale este că un program de această anvergură — echivalentul a aproape jumătate din bugetul anual al României — avansează fără dezbatere publică reală, fără transparență în alocarea contractelor, și fără ca parlamentarii sau societatea civilă să aibă acces la documentele care arată cui ajung de fapt aceste fonduri europene. Coincidență sau nu, modelul seamănă izbitor cu modul în care au fost gestionate în trecut fondurile europene în România: mari sume, promisiuni grandioase, rezultate modeste, beneficiari discreți.

Contextul geopolitic actual — cu România poziționată ca pivot NATO în flancul estic, baza Kogălniceanu în expansiune, și presiuni constante pentru creșterea cheltuielilor de apărare — face din SAFE un program strategic. Dar strategia pentru cine? Pentru Armată și securitatea națională, sau pentru consorțiile industriale și intermediarii care navighează în zona gri dintre contractele publice și interesele private?

Cronologia ridică întrebări suplimentare. Programul SAFE a fost lansat într-un moment în care guvernul Bolojan se confruntă cu cea mai gravă criză politică din ultimii ani, cu miniștrii PSD retrași, cu un deficit bugetar de 9% din PIB, și cu inflația la 9% — cea mai mare din UE. În acest context, un program de 16,68 miliarde euro ar trebui să fie supus celui mai înalt nivel de scrutin public. În schimb, documentele rămân clasificate, dezbaterile sunt inexistente, iar mass-media mainstream tratează subiectul cu o discreție care contrastează violent cu amploarea sumelor în joc.

Cine beneficiază? Răspunsul oficial: Armata Română, serviciile secrete, securitatea națională. Răspunsul pe care nimeni nu-l pune pe masă: companiile de armament, consultanții strategici, firmele de logistică și infrastructură care au conexiuni la nivel european, și — nu în ultimul rând — acele structuri informale care au transformat fondurile europene într-o industrie paralelă, invizibilă pentru contribuabilul de rând.

Dacă lucrurile rămân așa cum sunt acum, SAFE ar putea deveni nu doar cel mai mare program de modernizare militară, ci și unul dintre cele mai mari scandaluri financiare din istoria recentă a României. Și asta nu pentru că banii ar fi fost furați în sensul clasic al cuvântului, ci pentru că au fost distribuiți într-o opacitate care face imposibilă orice evaluare independentă a eficienței, necesității sau corectitudinii alocărilor.

Ce nu vi se spune: în democrațiile funcționale, programele de apărare de această magnitudine sunt supuse auditurilor independente, rapoartelor parlamentare detaliate, și presei libere care investighează fiecare contract major. În România, SAFE avansează în tăcere, protejat de eticheta “securitate națională” — eticheta care, de-a lungul anilor, a acoperit atât operațiuni legitime, cât și afaceri dubioase.