Peiu acuză: „PR de milioane pentru acoperirea unui jaf de stat”
adevaruri

Peiu acuză: „PR de milioane pentru acoperirea unui jaf de stat”

D
4 min de citit

eputatul Petrișor Peiu denunță o campanie media de amploare — estimată la „câteva milioane de euro” — derulată pentru a devia atenția de la propunerea vicepremierului Oana Gheorghiu de a atribui acțiuni la Hidroelectrica și Romgaz în valoare de peste 10 miliarde de lei către fonduri de investiții alese discreționar de guvern. Întrebarea pe care nimeni nu o pune: cine a finanțat această operațiune de imagine și de ce s-a declanșat exact acum?

Într-o postare publică, Peiu relatează că declarația sa de avere din 2024 — un document public — a fost republicată masiv, prin „zeci de mii de conturi”, în presa scrisă și la televiziuni, după ce vicepremierul Gheorghiu l-a vizat pentru deținerea de acțiuni în valoare de peste 1 milion de euro la companii listate la bursă. „Cineva a cheltuit ieri câteva milioane de euro pentru a republica o postare a vice-premierului Oana Gheorghiu”, scrie deputatul, subliniind că atacul mediatic nu aduce nimic nou, dar evită să răspundă la fondul problemei.

Mecanismul de „plasare accelerată privată” — ce nu se discută în presă

Peiu amintește că, pe 15 aprilie, Gheorghiu a propus guvernului un mecanism prin care, în maxim patru luni, ar fi urmat să atribuie acțiuni la un preț mult sub valoarea de piață la Hidroelectrica și Romgaz — în valoare de peste 10 miliarde de lei — către fonduri de investiții alese de guvern. „Fondul problemei rămâne, așadar, fără răspuns de la guvern și de la dublul vice-premier”, notează deputatul.

Ceea ce nu se menționează în dezbaterea publică: de ce o astfel de tranzacție ar ocoli procedurile transparente ale bursei și ar favoriza „nișe fonduri străine alese pe sprânceană de guvern”, în condițiile în care ofertele publice inițiale anterioare au alocat deja 80% din acțiuni fondurilor de investiții și doar 20% cetățenilor români. Cronologia ridică întrebări: atacul mediatic împotriva lui Peiu survine exact în momentul în care deputatul a atras atenția asupra acestui mecanism discreționar.

Portofoliul de acțiuni al lui Peiu — transparență versus obscuritate

Peiu precizează că portofoliul său de acțiuni a fost obținut „în peste 20 de ani” prin tranzacții efectuate exclusiv pe platforma Bursei de Valori București. „Acțiunile la companiile cu capital majoritar de stat le-am cumpărat, în cea mai mare parte, de pe piața de capital, după derularea ofertelor publice inițiale”, explică deputatul, adăugând că, deși alocările anterioare au favorizat fondurile de investiții, „măcar s-au făcut transparent”.

Deputatul contestă afirmațiile vicepremierului Gheorghiu conform cărora s-ar opune listării la bursă: „Am zeci de articole și sute de apariții publice în care îndemn la capitalizarea companiilor românești pe bursă. Ba chiar am proiecte de lege depuse în parlament care prevăd listări la bursă.” Peiu se declară „cel mai vocal susținător al folosirii bursei de valori pentru capitalizarea companiilor de stat” din actualul parlament, dar se opune „metodelor obscure de ‚plasare accelerată privată’ a averii statului”.

450 de milioane de euro pierduți din PNRR — detaliul uitat în scandal

Peiu atrage atenția asupra unui aspect trecut sub tăcere în „războiul nedemn al guvernului Bolojan” împotriva sa: guvernul a pierdut peste 450 de milioane de euro din PNRR, dintre care 200 de milioane „pentru modul în care s-au numit conducerile companiilor de stat” — companii care ar fi trebuit supravegheate de subordonații vicepremierului Oana Gheorghiu.

Coincidență sau nu, atacul mediatic masiv survine exact când aceste pierderi din fonduri europene ar fi trebuit să fie în centrul dezbaterii publice. Întrebarea finală a lui Peiu rămâne fără răspuns: „Cine a cheltuit câteva milioane de euro pentru a apăra decizia Oanei Gheorghiu de a ‚plasa’ acțiunile Hidroelectrica și Romgaz către câteva fonduri alese de guvern?”

Cronologia evenimentelor ridică semne de întrebare: pe 15 aprilie, Gheorghiu propune mecanismul de alocare discreționară; Peiu atrage atenția asupra problemei; urmează o campanie media masivă care îl vizează personal pe deputat, deturnând atenția de la fondul problemei. Cine beneficiază de această diversiune? Și mai important: cine o finanțează?