Contractul de lobby Trump: banii de pensii ai românilor, pe masa firmei americane

icușor Dan a semnat un contract de 565.000 de dolari pe lună cu o firmă americană de lobby, fără ca sumele să figureze în bugetul aprobat de Parlament — iar în spatele acestei operațiuni, conexiunile duc către gazele naturale și o asociație dintr-un sat din Mureș care a transferat deja fonduri substanțiale către aceeași companie. Ceea ce oficial se prezintă drept „diplomație economică” ridică întrebări despre transparența fluxurilor financiare și despre cine beneficiază, în ultimă instanță, de această lehamite prezidențială.

Suma lunară de 565.000 de dolari — echivalentul a peste 2,6 milioane de lei — reprezintă un cost uriaș pentru bugetul public, într-un context în care pensiile și salariile românilor sunt sub presiune constantă. Contractul cu firma de lobby americană nu apare în documentele bugetare supuse aprobării Parlamentului, ceea ce sugerează fie o lipsă de transparență instituțională, fie utilizarea unor fonduri extrabugetare despre care opinia publică nu este informată.

Coincidență sau nu, aceeași firmă americană primise anterior „un camion de bani” din România, transferați printr-o asociație dintr-un sat din județul Mureș — o rută financiară neobișnuită pentru o tranzacție de lobby internațional. Cronologia ridică semne de întrebare: de ce o asociație locală, aparent fără legătură cu afacerile externe, ar finanța o companie de lobby care lucrează pentru interesele Administrației Trump?

În spatele întregii scheme, conform surselor, se află interesele legate de gazele naturale — un sector strategic în care România joacă un rol tot mai important, mai ales în contextul exploatării zăcămintelor din Marea Neagră și al dependenței energetice europene de furnizori alternativi la Rusia. Cine beneficiază de fapt de această înțelegere? Răspunsul nu se găsește în comunicatele oficiale, ci în analiza fluxurilor financiare și a conexiunilor dintre actorii implicați.

Ceea ce nu se menționează în rapoartele oficiale este faptul că astfel de contracte de lobby, deși legale în Statele Unite, pot crea dependențe politice și pot influența deciziile strategice ale unui stat. În cazul României, unde resursele bugetare sunt limitate și unde fiecare leu ar trebui să fie justificat transparent, angajarea unei firme de lobby cu sume atât de mari — fără dezbatere parlamentară — arată fie o urgență geopolitică despre care cetățenii nu sunt informați, fie o prioritizare discutabilă a fondurilor publice.

Întrebarea de fond rămâne: de ce Nicușor Dan, un președinte ales pe promisiuni de transparență și reformă, aprobă un contract de această anvergură fără ca Parlamentul sau opinia publică să fie consultate? Și mai important: ce rol joacă gazele naturale în această ecuație, și cine sunt beneficiarii reali ai acestei „investiții” în influență americană?