Andrei Marga: România — de la „stat mafiot”

ostul ministru al Educației și rector al Universității Babeș-Bolyai, Andrei Marga, publică o analiză devastatoare a evoluției statului român — de la „stat mafiot” (2004-2014) la „stat eșuat” (după 2014) și până la „stat avariat” în 2026. Ceea ce nu apare în rapoartele oficiale: România ocupă locul 97 din 98 de țări examinate în Democracy Perception Index 2026, la nivel cu Venezuela, Yemen și Libanul — țări afectate de conflicte armate. Nicio altă țară europeană nu a căzut atât de jos. Coincidență sau rezultatul unor decizii conștiente?

„Indicatorii de evoluție din România se înrăutățesc de la o zi la alta, iar, în lipsa unor decidenți competenți și a măsurilor pricepute, dificultățile populației și țării se vor accentua”, scrie Marga. „Nu se trăiesc doar ‘crize suprapuse’, cum se spune eufemistic, ci multiple crize ce se agravează. Oriunde te afli — în estul țării, la vest, în sud și în centru, oamenii întreabă îngrijorați: cât mai ține rătăcirea și cum se iese câtuși de puțin la liman?”

Cronologia declinului, așa cum o prezintă Marga, ridică semne de întrebare despre continuitatea anumitor politici: după 2000, în loc de privatizare chibzuită și integrare europeană, decidenții „și-au rezolvat cariere, fără vreun proiect al țării”. După 2004, demantelarea industriei și transporturilor s-a accelerat, democrația transformându-se într-un „stat mafiot” care instrumenta instituțiile de forță. După 2014, „samavolniciile decidenților” au condus la un „stat eșuat”. Din 2024, „abuzuri fără seamăn în Europa” — comasarea de alegeri, „alianțe” pe zece ani pentru blocarea alternativei, anularea alegerilor, alegeri falsificate.

Indicatorii economici confirmă tabloul: cea mai mare criză economică din Europa, cea mai îndatorată țară, salarii și pensii plătite din împrumuturi, campioană la inflație (9% în martie 2026, de trei ori media UE), vânzarea de bogății naturale în loc de prelucrare. Intrarea în recesiune, anunțată recent de agenții specializate, „confirmă încă o dată supozițiile incapacității celor aflați la decizii”, notează Marga.

Ce nu se spune în declarațiile oficiale: actuala clasă politică confundă securitatea cu înarmarea, apărarea cu achiziții de armament „caducă și din start depășită, căci afacerile în interes personal sunt mai importante pentru decidenții de azi decât rezultatele în beneficiu public”. Marga citează declarația secretarului general NATO — „într-o lume a interacțiunilor electronice, fiecare îl influențează pe fiecare, încât pretenția de ‘război hibrid’ este îndoielnică” — și sugerează că „fantasmele propagandistice” servesc la crearea de „explicații retroactive pentru aberații și lipsa de legitimare”.

Analogia cu Polonia, folosită frecvent în discursul oficial, este „falsă”, susține Marga: „În România, după ‘alegerile’ subminate deja prin felul organizării din 2024-2025, decidenții caută legitimarea trecând sub tăcere nevoile țării și proclamând ‘pericole externe’ pentru a deturna atenția. Polonia este într-o cu totul altă situație. Grație reformelor și impetuoasei ei dezvoltări din deceniile recente, Polonia nu are doar preocupări de securitate, ci și preocupări de afirmare ca putere demnă de respect.”

Conexiunile internaționale ridică și ele întrebări: „Cui i-a folosit faptul că decidenți actuali ai țării nu au înțeles reluarea republicanismului democratic din tradiția Statelor Unite de către actuala administrație de la Washington DC și i-au pus calificative degradante? La ce a folosit interdicția deloc civilizată a ministerului de externe pentru ambasadorul României la Beijing de a fi prezent la evenimentele celebrate în capitala Chinei? Cui i-a folosit ruperea practică a cooperărilor cu China continentală sub ignoranți aflați la deciziile României, când cele mai importante democrații caută azi cooperarea cu China?”

Marga pledează pentru „normalizarea relațiilor cu China, Rusia, Turcia drept condiție sine qua non a democratizării, modernizării și bunei stări din România” — o poziție pe care a susținut-o încă din 2012 în Parlament. „Folosirea Rusiei ca sperietoare în politica actualilor decidenți ai României are la bază doar o propagandă penibilă. Cum spun istoricii germani și americani lucizi și am spus-o, la rândul meu, nu există până în clipa de față vreo probă că cineva ar vrea să atace ceva din Europa.”

Soluția propusă de Marga contrazice narrativa oficială: „Realistă este acum schimbarea democratică a celor de la deciziile României și apoi transformarea! Invers, ar continua băltirea în neajunsuri și în crizele grave de acum.” Două componente esențiale: ieșirea prin meritocrație din „confuzia de valori instaurată în ultimele decenii” și „convocarea imediată de alegeri anticipate, în care să concureze formațiuni ele însele primenite cu un astfel de personal”.

„În mod normal, în viața politică, cei care au dus o țară acolo unde a fost dusă România, pleacă! Se vede că, la noi, unii socotesc că mai este timp de pierdut, încât este nevoie de forțarea organizată a plecării”, conchide Marga. Cronologia declinului — de la „stat mafiot” la „stat avariat” — sugerează o continuitate care depășește ciclurile electorale. Cine beneficiază de menținerea acestui status quo? Răspunsul nu apare în comunicatele oficiale.