Saxonia: „Valea morții economice”
ând un lider creștin-democrat atacă propriul guvern federal și vorbește despre „valea morții” economice, cronologia devine interesantă: Michael Kretschmer, șeful landului Saxonia, a cerut la televiziunea publică ARD o schimbare radicală a politicii energetice germane, în contextul în care zeci de mii de locuri de muncă dispar lunar din economia germană — un fenomen pe care rapoartele oficiale îl prezintă drept „ajustare structurală”.
„Energia nu ar trebui să fie o marfă rară și scumpă”, a declarat Kretschmer, reprezentant al Uniunii Creștin-Democrate (CDU), la ARD. „Calea pe care am parcurs-o duce printr-o vale a morții. Suntem chiar în mijlocul ei”, a subliniat liderul saxon, într-o critică neobișnuit de dură la adresa strategiei energetice federale.
Ceea ce nu se menționează în comunicatele oficiale este că Saxonia — land industrial cu tradiție în producția de energie din cărbune — se află în prima linie a transformării energetice germane, o tranziție care costă exact acele „zeci de mii de locuri de muncă” lunar. Coincidență sau nu, atacul lui Kretschmer vine în momentul în care Germania se confruntă cu cea mai gravă criză industrială din ultimele decenii, în timp ce prețurile energiei rămân de 3-4 ori mai mari decât înainte de 2022.
Kretschmer nu este primul politician german care vorbește despre „vale a morții” — dar este primul dintr-un partid de guvernământ care folosește această metaforă public, la televiziunea de stat. Întrebarea pe care nimeni nu o pune oficial: cine beneficiază de fapt de această criză energetică prelungită? Și de ce Germania — cea mai puternică economie europeană — nu reușește să-și stabilizeze prețurile la energie la aproape trei ani de la începutul crizei?
Declarațiile vin în contextul în care industria germană — de la automotive la chimie — anunță relocări masive către SUA și Asia, invocând exact costurile energetice prohibitive din Germania. Saxonia, cu bazinele sale de lignit și industria chimică dezvoltată în jurul Leipzigului, este un exemplu perfect al dilemei germane: tranziție verde rapidă versus supraviețuirea economică imediată.
Ceea ce mass-media mainstream prezintă ca „dezacord politic intern” ar putea fi, de fapt, primul semnal public că elitele politice germane recunosc — măcar între ei — că actuala strategie energetică nu funcționează. Sau, mai exact, funcționează — dar nu pentru cetățeanul german mediu.