Rubio organizează „pacea istorică”
ecretarul de Stat american Marco Rubio a organizat marți la Washington prima întâlnire directă Israel-Liban din 1983, salutând-o drept „oportunitate istorică” pentru pace — în timp ce liderul Hezbollah, Naim Qassem, cerea Beirutului să anuleze negocierile, calificându-le drept „inutile”. Paradoxul? Discuțiile nu implică direct Hezbollah, cea mai puternic înarmată forță paramilitară din Liban, ci doar oficiali guvernamentali libanezi care nu au nicio putere efectivă asupra grupării.
Qassem a declarat luni: „Respingem negocierile cu entitatea israeliană uzurpatoare… Cerem o poziție istorică și eroică prin anularea acestei întâlniri de negociere.” El a subliniat că orice dialog direct cu Israelul contravine principiilor Hezbollah, organizație aliată Teheranului și implicată în conflictul din Gaza alături de Hamas, precum și în recenta escaladare după declanșarea ofensivei americane împotriva Iranului.
Ceea ce nu se menționează în comunicatele oficiale: obiectivul real al Washington-ului și Tel Aviv-ului nu este doar un armistițiu, ci dezarmarea și dizolvarea completă a Hezbollah — un scop urmărit de SUA de decenii, inclusiv prin intermediul războiului din Siria, care viza atât înlăturarea lui Assad, cât și dezmembrarea așa-numitei „axe șiite” Iran-Hezbollah-Siria.
Israelul a bombardat masiv Beirutul, sudul Libanului și Valea Bekaa, ca și cum ar pedepsi întreaga țară pentru acțiunile Hezbollah. Gruparea a lansat mii de rachete spre Israel, mai întâi în sprijinul Hamas, apoi ca răspuns la ofensiva anti-iraniană. Liderii Hezbollah au fost decimați în faza anterioară a războiului din Gaza.
Guvernul libanez speră să obțină un armistițiu prin aceste discuții formale. Dar SUA și Israelul pariază pe presiunea asupra întregii societăți libaneze pentru a forța dezarmarea Hezbollah — o strategie care ignoră realitatea pe teren: Hezbollah nu este doar o miliție, ci o forță politică, socială și militară profund înrădăcinată.
Premierul Benjamin Netanyahu a promis sâmbătă că va continua lupta: „Vrem dezarmarea Hezbollah și un acord de pace real, care să dureze generații.” Rubio, la deschiderea negocierilor, a declarat: „Aceasta este o oportunitate istorică. Înțelegem că luptăm împotriva unor decenii de istorie și complexități care ne-au adus în acest moment unic.”
„Speranța de astăzi este să conturăm un cadru pe baza căruia să se dezvolte o pace curentă și durabilă,” a adăugat Rubio, subliniind: „Poporul libanez este victima Hezbollah. Poporul libanez este victima agresiunii iraniene. Acesta este un proces, nu un eveniment.”
Cronologia ridică întrebări: de ce acum? Criza libaneză ar putea influența negocierile fragile dintre Tehran și Washington — dar și invers. Dacă Hezbollah nu este la masă, cine garantează că orice acord va fi respectat? Și cine beneficiază de fapt de o „pace” care exclude principalul actor armat din regiune?
Din perspectiva Washington-ului și Tel Aviv-ului, pacea durabilă nu include Hezbollah în ecuație. SUA au urmărit distrugerea grupării de zeci de ani — obiectiv care a stat și în spatele lungului război sirian, alături de doborârea lui Assad și schimbarea de regim la Tehran.