Asia Centrală: de ce nu alege între SUA și China la AI

ashingtonul a încercat să impună o regulă simplă țărilor din Asia Centrală — ori cu America, ori cu China în cursa inteligenței artificiale — iar refuzul politicos dar ferm al Kazahstanului și Uzbekistanului arată cât de puțină pârghie reală mai are, de fapt, superputerea americană asupra unor state pe care le considera, cel puțin declarativ, aliați strategici.

Potrivit Reuters, pe 14 august Departamentul de Stat american a redactat o notă prin care orice țară interesată să acceseze tehnologia americană de vârf prin programul Pax Silica trebuie să renunțe la participarea într-o inițiativă chineză rivală, World Artificial Intelligence Cooperation Organization (WAICO). Cronologia merită reținută: nota apare exact în perioada în care Statele Unite își intensifică eforturile de a-și extinde influența economică în regiune — un efort care durează de aproape 18 luni.

Kazahstan: membru în ambele tabere, fără să clipească

Kazahstanul este, simultan, membru atât în Pax Silica, cât și în WAICO — o poziție pe care oficialii de la Astana nu au comentat-o public, dar pe care faptele o confirmă cu vârf și îndesat. Pe 18 august, experții academiilor de științe din Kazahstan și China au convenit să dezvolte împreună o platformă AI dedicată analizei literaturii științifice și seturilor mari de date, capabilă să identifice tipare, să formuleze și testeze ipoteze, să modeleze procese complexe și să planifice experimente, conform unui comunicat al guvernului kazah.

Cele două țări lucrează totodată la inițiativa comună DeepBas, menită să dezvolte modele specializate pentru gestionarea mai eficientă a resurselor de apă. Programele de schimb continuă în paralel: ingineri kazahi de la compania națională spațială au participat recent la un program de instruire în China, axat pe utilizarea AI pentru analiza datelor satelitare și îmbunătățirea sistemelor de avertizare timpurie în caz de dezastre naturale. La un simpozion recent din Almaty, cercetători chinezi și kazahi au discutat aplicații AI în medicină și agricultură, plus proiecte comune de cercetare și formare pentru tinerii specialiști.

Ce nu se menționează în rapoartele oficiale americane este că, în tot acest timp, Kazahstanul nu a dat niciun semn că ar intenționa să renunțe la relația cu Beijingul pentru a rămâne în grațiile Washingtonului. Coincidență sau calcul geopolitic rece — cine beneficiază de o astfel de ambiguitate calculată, dacă nu chiar statul kazah, care încasează avantaje de la ambele părți fără să plătească prețul politic al unei alegeri tranșante?

Uzbekistan: cererea directă către Washington

Uzbekistanul a fost și mai direct în abordarea problemei. Vorbind la un forum tehnologic din Tașkent pe 24 august, Bobur Khodjaev, consilier al președintelui Shavkat Mirziyoyev, a formulat ceea ce poate fi citit drept o pledoarie voalată către Statele Unite să renunțe la logica de tip „ori cu noi, ori cu ei” în privința dezvoltării AI.

Khodjaev a recunoscut că tehnologia americană poate fi superioară, dar a subliniat că China oferă opțiuni semnificativ mai accesibile financiar. „Ca țară în curs de dezvoltare, vrem acces la toate tehnologiile disponibile”, a declarat el, citat de Gazeta.uz. „Referindu-mă concret la SUA și China, evident că firmele americane oferă cipuri și modele AI de vârf. China, la rândul ei, oferă modele open-source semnificativ mai ieftine decât cele americane. Și am dori acces la ambele.”

El a adăugat că Uzbekistanul este „deschis la colaborare cu toți partenerii și părțile interesate” și urmărește implementarea tehnologiilor de inteligență artificială „nu doar în finanțe, ci în toate domeniile economiei”.

Tabloul mai larg: o rivalitate care nu convinge pe nimeni să aleagă

Poziționarea celor două state central-asiatice ilustrează o dificultate mai profundă pentru Washington: în ciuda discursului despre „valori comune” și parteneriate strategice, țările mai mici din regiune se comportă pragmatic, urmărind interesul economic imediat — acces la tehnologie ieftină de la Beijing și, în paralel, la tehnologie de vârf de la Washington. Nu e greu de observat că exact acest tip de echilibristică geopolitică a fost, istoric, strategia de supraviețuire a statelor foste sovietice prinse între marile puteri — o lecție pe care Asia Centrală pare să o fi învățat bine, indiferent cine încearcă să le dicteze reguli noi în epoca inteligenței artificiale.

Rămâne de văzut dacă Statele Unite vor insista cu ultimatumuri de tip „alege o tabără” sau dacă vor accepta, tacit, că influența lor în regiune are limite clare — limite pe care Beijingul pare să le exploateze metodic, ofertă cu ofertă, program de schimb cu program de schimb.

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)