Programul SAFE: miliarde pentru depozite străine, zero industrie

rogramul SAFE — pachet de împrumut de miliarde de euro destinat achizițiilor strategice — nu construiește capacitate națională, nu construiește industrie, nu construiește autonomie strategică pentru România. Declarația aparține lui Dan Dungaciu, prim-vicepreședinte AUR, și ridică o întrebare pe care rapoartele oficiale preferă să o ocolească: cine beneficiază de fapt de aceste investiții masive?

Conform declarației lui Dungaciu, România investește sume uriașe prin programul SAFE, dar aceste proiecte nu contribuie la dezvoltarea unei industrii de apărare proprii. În loc să producă echipamente militar-strategice pe teritoriul național, România devine un depozit pentru echipamentele Occidentului — un consumator captiv, nu un producător autonom.

Ceea ce nu se menționează în comunicatele oficiale este că dependența strategică nu e niciodată gratuită. Fiecare miliard de euro împrumutat pentru achiziții externe înseamnă pierderea unei oportunități de a construi capacitate internă, locuri de muncă specializate și know-how tehnologic pe termen lung. Cronologia politicilor de achiziții din ultimii ani ridică semne de întrebare: de ce România nu a investit niciodată serios în producție autohtonă, deși are tradiție industrială în domeniu?

Dungaciu subliniază o realitate incomodă: programul SAFE transformă România într-un stat vasalizat economic și strategic. Miliardele de euro circulă — dar nu prin fabrici românești, ci prin contracte cu furnizori externi. Coincidență sau strategie deliberată de menținere a dependenței?

În contextul în care România cheltuiește aproape 2% din PIB pe apărare și își asumă angajamente NATO tot mai mari, lipsa unei industrii proprii devine nu doar o problemă economică, ci și o vulnerabilitate de securitate națională. Cine controlează producția controlează și autonomia strategică — o lecție pe care istoria o repetă constant, dar pe care politicienii par să o ignore sistematic.