Primarul progresist al New York-ului pierde încrederea votanților

ohran Mamdani a ajuns primar al New York-ului pe valul entuziasmului progresist și al promisiunilor grandioase — dar primele 100 de zile ale mandatului său dezvăluie o realitate pe care mainstream-ul mass-media preferă s-o minimalizeze: New York-ul începe să regrete alegerea făcută, iar cifrele spun o poveste pe care nimeni nu vrea s-o recunoască public.

Un sondaj Marist College publicat miercuri îi acordă lui Mamdani o rată de aprobare de doar 48% — un număr care, contextualizat, sună alarma. Mamdani a câștigat alegerile din noiembrie cu puțin peste 50% din voturi, având-l pe Andrew Cuomo pe locul doi cu 41,6% și pe Curtis Sliwa cu 7%. Ceea ce înseamnă că, în mai puțin de patru luni, Mamdani nu doar că nu a reușit să-i convingă pe cei care nu l-au votat că face o treabă bună — a început să-i piardă și pe unii dintre cei care l-au susținut inițial.

Comparația cu predecesorul său, Eric Adams, este și mai revelatoare: Adams avea o rată de aprobare de 61% la același moment al mandatului. Ceea ce ridică întrebarea: de ce un primar progresist, susținut de o mașinărie mediatică favorabilă, se descurcă mai prost decât un centrist moderat?

Promisiuni neîndeplinite și crize gestionate prost

Unele dintre promisiunile de campanie ale lui Mamdani nu vor fi îndeplinite pentru că guvernatorul Kathy Hochul refuză să le subvenționeze. La începutul anului, problemele cu îndepărtarea zăpezii și a gunoaielor au devenit subiecte majore — rezidenții au fost nevoiți să îndure grămezi de gunoi de peste doi metri înălțime pe străzi și infestații de șobolani, în timp ce zona din jurul Gracie Mansion (reședința oficială a primarului) era menținută perfect curată. Coincidență sau prioritizare selectivă?

Iarna brutală a rezultat, de asemenea, într-un bilanț de 29 de decese cauzate de expunerea la frig. Aceste tipuri de crize testează rapid liderii politici — și Mamdani a eșuat testul.

Apoi a venit lunea trecută, când Mamdani a organizat un eveniment public pentru a se felicita că New York City a reparat a 100.000-a groapă din asfalt de când a preluat mandatul în ianuarie. Reacția a fost rapidă și necruțătoare. „A-ți asuma meritul pentru umplerea gropilor din asfalt e ca și cum ai pretinde merit pentru schimbarea unui bec. E ceea ce ar trebui să faci oricum”, a comentat consilierul Frank Morano (republican, Staten Island) pentru New York Post.

Problema evreiască: un vot pierdut sau ceva mai profund?

Cel mai semnificativ obstacol în calea popularității lui Mamdani vine dintr-un segment specific și politic important al electoratului: votanții evrei. Doar 38% dintre rezidenții evrei îl văd pe Mamdani favorabil, în timp ce 55% îl văd nefavorabil — un deficit de 17 puncte procentuale. Ei sunt singurul grup religios din sondaj care îi acordă o evaluare net-negativă.

Lee Miringoff, directorul sondajelor Marist, a remarcat direct această nepopularitate continuă: „Mamdani va trebui să treacă testul timpului cu comunitatea evreiască. Evreii sunt grupul religios cel mai puțin dispus să-i acorde lui Mamdani beneficiul îndoielii.”

Motivele sunt ușor de înțeles. Mamdani l-a acuzat pe Israel de genocid în Gaza, a susținut public mișcarea BDS și s-a aliniat cu activiști de stânga — inclusiv Hasan Piker — pe care mulți votanți evrei îi consideră antisemiți. Soția lui Mamdani a fost, de asemenea, criticată pentru că a apreciat postări pe rețelele sociale care celebrau atacurile Hamas din 7 octombrie asupra Israelului. Ceea ce nu se spune în mass-media mainstream este că aceste poziții nu sunt doar „opinii controversate” — ele reflectă o orientare ideologică care alienează o comunitate cu influență politică și economică semnificativă în New York.

Cifrele contradictorii: portretul unui primar în derivă

Totuși, portretul general din sondajul Marist este complicat. În ciuda ratei de aprobare sub 50%, sondajul a constatat că 55% dintre alegătorii înregistrați au o opinie favorabilă despre primar, iar 60% cred că își îndeplinește promisiunile de campanie. Cincizeci și șase la sută spun că orașul merge în direcția corectă, iar 52% cred că Mamdani schimbă New York-ul spre mai bine. Aproape 75% spun că muncește din greu.

Aceste cifre contradictorii ridică o întrebare interesantă: cum poate un primar să aibă o rată de aprobare sub 50%, dar în același timp să fie perceput favorabil de 55% dintre alegători? Răspunsul, probabil, stă în modul în care sunt formulate întrebările sondajului — și în faptul că 23% dintre respondenți rămân nehotărâți, un procent pe care Miringoff l-a semnalat ca fiind o vulnerabilitate semnificativă. „Sunt mulți oameni încă nehotărâți. Verdictul nu a fost încă pronunțat”, a spus Miringoff pentru New York Post.

Deflectarea caracteristică

Întrebat despre sondaj la o conferință de presă în Brooklyn, Mamdani a deflectat cu siguranța de sine caracteristică: „Știți, voi lăsa întotdeauna evaluările în seama new-yorkezilor înșiși. Ceea ce voi spune este că ne apropiem de sfârșitul a o sută de zile în funcție și am căutat să facem din această perioadă una în care să le oferim new-yorkezilor o privire asupra a ceea ce vor arăta următorii patru ani.”

Ceea ce Mamdani nu spune — și ceea ce cifrele sugerează — este că acei „următorii patru ani” ar putea să nu fie ceea ce new-yorkezii speră. Sau, mai exact, ar putea fi exact ceea ce new-yorkezii încep să se teamă.