Mișcare climaterică din SUA pregătește „revoluție”

organizație climatică americană care a orchestrat proteste masive anti-imigrație pregătește acum o mobilizare națională de elevi pentru 1 mai 2026 — sub sloganul „revoluție politică” și „schimbare structurală a fundamentelor țării”. Coincidență de calendar sau strategie testată?

Sunrise Movement — grup care se autodefinește drept „revoluție climatică” anti-Trump — a dezvăluit în cadrul unei întâlniri interne din 17 martie 2026 planuri de „instruire” a angajaților și elevilor din școli pentru a perturba funcționarea guvernului federal, conform unor slide-uri obținute de organizația părintească Defending Education. Documentele, prezentate unui informator prezent la întâlnire, conțin o agendă care depășește cu mult problema mediului: eco-socialism, democrație multi-rasială, legislație Green New Deal și — citat direct — „sfârșitul sistemului politic bipartit controlat de miliardari”.

Ceea ce nu se menționează în comunicatele oficiale: Sunrise Movement a fost una dintre forțele principale din spatele protestelor recente împotriva operațiunilor Immigration and Customs Enforcement (ICE), inclusiv acțiuni de tip „wide awake” — demonstrații nocturne zgomotoase în fața hotelurilor Hilton care găzduiau agenți ICE, menite să împiedice orice odihnă. Acum, aceeași rețea se îndreaptă spre clase.

Un slide intern ilustrează un „efect de domino” ideologic: conversiunea elevilor și tinerilor se extinde către profesori, lucrători în servicii publice, muncitori din fabrici, personal din transport și — final de scenariu — „defecțiuni în rândurile militarilor și poliției”. Rhyen Staley, director de cercetare la Defending Education, declară pentru The Epoch Times: „Nu au nicio reținere în a folosi copiii pentru a-și promova ideologia politică. Acești copii sunt folosiți drept propagandă.”

Staley a documentat deja 357 de proteste și walkout-uri în școli generale și licee din SUA doar în 2026. Sunrise Movement — finanțată de donatori bogați, conform raportului — recrutează elevi prin social media și furnizează pancarte pentru proteste. Site-ul organizației conține un „ghid de revoltă studențească” care declară: „1 Mai 2026 este șansa noastră de a practica necooperarea în masă, de a ne dovedi puterea pentru a putea alege lupte mai mari și de a stabili agenda mișcării cu cereri clare. Pe 1 Mai 2026, elevii din sute de școli vor ieși din clase, se vor ridica și vor perturba cursul normal al lucrurilor.”

Cronologia ridică întrebări: cu doar două zile înainte de „Ziua Națională de Acțiune” din 30 ianuarie, coordonată de coaliția NationalShutdown.org, Becky Pringle — președinta sindicatului profesoral National Education Association (NEA) — a apărut într-un videoclip Sunrise Movement: „În numele profesioniștilor din educație care aparțin NEA… mulțumim, Sunrise, pentru că stați în primele linii la Minneapolis și în atât de multe orașe din țara noastră, cerând justiție în toate formele ei.” Conexiunea sindicat-mișcare activistă nu e niciodată menționată în declarațiile publice ale NEA.

Staley anticipează participare masivă din partea elevilor K-12 din Minnesota, Oregon, Washington și California — state unde politicile școlare permit walkout-uri fără consecințe disciplinare serioase. „Majoritatea elevilor nu înțeleg sau nu sunt de acord cu ideologia pentru care ies din clasă — e doar o ocazie de a scăpa de ore”, spune Staley. Școlile, temându-se de procese pentru încălcarea Primului Amendament, preferă să nu intervină: „Nu vor scrisori de la avocați și atenție negativă. Preferă să gestioneze nemulțumirea câtorva părinți mai târziu.”

Defending Education avertizează asupra riscurilor de securitate: o mobilizare masivă de copii pe 1 mai, în contextul terorismului crescut, reprezintă un pericol real. Organizația îi îndeamnă pe părinți să discute cu copiii despre consecințele absenței nemotivate pentru promovarea unor agende politice pe care nu le înțeleg.

Sunrise Movement nu a răspuns solicitărilor The Epoch Times până la momentul publicării. Ceea ce rămâne cert: 1 Mai 2026 va fi un test — nu doar pentru „puterea mișcării”, ci și pentru gradul în care sistemul educațional american poate fi transformat în instrument de mobilizare politică. Cine beneficiază, în cele din urmă, de această „revoluție” condusă de copii?