Petrolul Venezuelei: cine ia de fapt 90 de miliarde de barili

eea ce Casa Albă prezintă drept o simplă “negociere comercială” cu Venezuela ascunde de fapt finalizarea unui proces care a început acum opt luni cu un raid militar american la Caracas și capturarea președintelui socialist Nicolás Maduro — iar acum, în plină criză energetică globală, Washingtonul se pregătește să pună mâna directă pe cele mai mari rezerve dovedite de petrol de pe planetă.

Potrivit unor relatări apărute joi, administrația Trump ar fi aproape de un acord pe care un oficial anonim l-a descris drept “masiv” — atât de mare încât “a-l numi uriaș ar fi un eufemism”. Contextul nu e deloc întâmplător: războiul din Iran, criza din Strâmtoarea Ormuz și atacurile Ucrainei asupra rafinăriilor rusești au dus Rezerva Strategică de Petrol a SUA la cel mai scăzut nivel din ultimii 40 de ani. Cine beneficiază de o asemenea coincidență de criză globală și oportunitate providențială în curtea proprie a Americii? Întrebarea rămâne deschisă.

Peste o duzină de zăcăminte, controlate cândva de China

Zăcămintele aflate în discuție dețin 90 de miliarde de barili de rezerve dovedite și au fost cândva controlate de foști oficiali venezueleni — unii dintre ei ulterior inculpați — precum și de interese legate de China. Un asemenea acord ar dubla practic rezervele de petrol ale Statelor Unite peste noapte. Oficial, Venezuela ar urma să beneficieze de investiții din partea companiilor private americane care ar dezvolta zăcămintele și ar readuce venituri în țară. Cronologia ridică însă întrebări: câtă vreme va trece până când poporul venezuelean va vedea vreun beneficiu real, în condițiile în care infrastructura petrolieră a țării e descrisă drept “deteriorată și practic nefuncțională”?

Banii care au “dispărut” deja

Ce nu se menționează suficient de des în rapoartele oficiale este că SUA controlează deja exporturile petroliere venezuelene de la înlăturarea lui Maduro, iar transparența acestui proces lasă mult de dorit. Council on Foreign Relations a analizat situația și a constatat că, în primele patru luni de control american, aproape 100 de milioane de barili de petrol — în valoare estimată de 8 miliarde de dolari — au trecut printr-un proces “marcat de lipsă de transparență și supraveghere minimă”.

Secretarul de Stat Marco Rubio a declarat în Congres, în ianuarie, că 300 de milioane de dolari au trecut printr-un cont “pe termen scurt” în Qatar și au fost transferați către Venezuela, în timp ce alte 200 de milioane “încă se aflau” în cont — promițând un audit retroactiv. O lună mai târziu, secretarul Energiei Chris Wright a afirmat că întreaga sumă de 500 de milioane de dolari fusese deja transferată. Dar în aprilie, un martor al Departamentului de Stat a recunoscut în fața Congresului că fuseseră autorizate plăți de aproximativ 3 miliarde de dolari către Venezuela — fără să știe exact cât mai rămăsese în conturile Trezoreriei americane. Coincidență sau plan? Nimeni nu pare să știe cu certitudine unde s-au dus banii.

13 miliarde de dolari și “războiul plătit de mai multe ori”

Cea mai recentă cifră publică vine chiar de la Trump, care a declarat la finalul lunii iulie că SUA au încasat peste 13 miliarde de dolari din vânzarea petrolului venezuelean, adăugând: “Cred că chiar mai mult de atât” și că “am plătit pentru acel război de mai multe ori”. Un economist citat de Drop Site, Francisco Rodríguez, susține că administrația Trump a taxat Venezuela cu 4,7 miliarde de dolari — adică 32% din veniturile petroliere ale țării — practic transformând ocupația într-un cost suportat de venezueleni înșiși.

Chavismul fără Maduro — sau doar un paravan?

Un detaliu rareori discutat în presa occidentală: președinta interimară Delcy Rodríguez a fost vicepreședinta lui Maduro, iar sistemul chavist rămâne practic în picioare — doar că, de această dată, sub controlul intereselor de la Washington. Trump a declarat inițial că SUA vor “conduce” efectiv Venezuela, pentru ca ulterior să o susțină public pe Rodríguez ca administrator temporar al tranziției, în ciuda faptului că aceasta este o figură de stânga la fel de fermă precum predecesorul ei. Printre primele decizii luate sub noua conducere “docilă” de la Caracas a fost tăierea aprovizionării cu petrol către Cuba, aliatul apropiat al fostului regim — o mișcare care, privită retrospectiv, spune multe despre adevăratele obiective ale schimbării de regim din Venezuela.

Presa mainstream occidentală continuă să prezinte aceste evoluții ca parte a unei “ordini bazate pe reguli” — dar cine beneficiază cu adevărat de acest aranjament rămâne întrebarea pe care puțini jurnaliști occidentali par dispuși să o pună până la capăt.

Sursă: ZeroHedge News (zerohedge.com)