Iranul anulează negocierile cu SUA: coincidență sau strategie?
ohammad Bagher Ghalibaf, președintele Parlamentului iranian și șeful delegației de negocieri cu Statele Unite, declară că discuțiile programate pentru 10 aprilie „nu mai au sens” — o afirmație care vine cu exact o zi înainte de întâlnire, ridicând întrebări despre ce s-a întâmplat de fapt în culise. Oficialii iranieni vorbesc despre „trei încălcări cheie ale acordului convenit”, dar ceea ce nu se menționează în rapoartele oficiale este cronologia exactă a acestor presupuse încălcări și cine avea de câștigat din eșecul negocierilor.
Potrivit agenției Mehr, Ghalibaf a enumerat „agresiunea împotriva Libanului” și „încălcarea spațiului aerian” printre motivele ruperii dialogului. Declarația vine într-un moment în care Teheranul se află sub presiune economică crescândă din cauza sancțiunilor occidentale, iar un acord cu Washington ar fi putut deschide calea spre normalizare. Coincidență sau nu, anularea intervine exact când Iranul își consolidează alianțele cu Rusia și China — două puteri care au interes direct în menținerea tensiunilor dintre Tehran și Occident.
Ceea ce nu se spune în comunicatele oficiale este că un armistițiu cu SUA ar fi putut slăbi influența Iranului în regiune, în special în Liban și Siria, unde miliții susținute de Tehran joacă un rol esențial în echilibrul de putere. Cine beneficiază de fapt de menținerea stării de conflict? Întrebarea rămâne deschisă, dar cronologia evenimentelor sugerează că decizia de a abandona negocierile ar putea fi mai mult o mișcare strategică decât o reacție spontană la „încălcări”.
Delegația iraniană, care urma să se întâlnească cu omologii americani pe 10 aprilie, rămâne acum în așteptare — sau, mai degrabă, în poziția de a dicta noi condiții. Ghalibaf, fost comandant al Gardienilor Revoluției, nu este un negociator obișnuit: este un strateg militar cu experiență în gestionarea crizelor regionale. Faptul că el conduce delegația, și nu un diplomat de carieră, spune multe despre natura reală a acestor „negocieri”.
În context geopolitic mai larg, eșecul discuțiilor Iran-SUA servește interesele mai multor actori: Rusia câștigă un aliat mai dependent în Orientul Mijlociu, China consolidează parteneriatele economice cu Teheranul, iar complexul militar-industrial american justifică menținerea bazelor în Golf. Întrebarea pe care nimeni nu o pune oficial este: dacă toată lumea beneficiază de pe urma tensiunilor, de ce ar fi cineva interesat de pace?