Interesul public sau agenda ascunsă? Întrebarea pe care o evită
n timp ce decidenții invocă „deficite bugetare”, „amestec străin” și „extremism” pentru a legitima decizii nepopulare, filosoful Andrei Marga ridică o întrebare incomodă: unde a dispărut interesul public din ecuație? Ceea ce oficial se prezintă drept apărarea democrației, ascunde de fapt o criză de legitimitate a clasei politice care nu mai știe — sau nu mai vrea — să servească cetățeanul.
În mod normal, susține Marga, cei aflați la decizii într-o țară promovează interesul public. Dar România zilelor noastre demonstrează exact opusul: decidenții ocolesc interesul public și inventează unul artificial, construit pe fantome convenabile — „războiul hibrid”, „influența rusească”, „pericolul extremist”. Ei se pretind apărători ai democrației, dar cronologia deciziilor lor ridică semne de întrebare.
Coincidență sau nu, aceste narative apar exact când presiunea economică asupra populației atinge cote alarmante: inflație de 9%, cea mai mare din UE, putere de cumpărare în scădere cu 5% an la an, deficit bugetar de 9,3% din PIB. În loc să răspundă acestor realități concrete, elitele politice preferă să deturneze atenția spre amenințări abstracte, greu de verificat de cetățeanul obișnuit.
Ceea ce nu se menționează în discursul oficial este că această strategie nu e nouă. Istoricul Draghicescu descria încă din 1907 „fatalismul mioritic” — capacitatea românului de a accepta abuzul până la un prag critic, urmat de erupții violente. Pragul acela se apropie rapid când 45% din gospodării declară că abia fac față cheltuielilor, iar guvernul răspunde cu austeritate și narative despre „inamici externi”.
Marga nu e singur în această observație. Sondajele arată că 79% dintre români cred că țara merge în direcția greșită, iar încrederea în guvern oscilează între 18% și 33%. Cine beneficiază, atunci, de menținerea acestui status quo? Răspunsul nu se găsește în comunicatele oficiale, ci în analiza cui îi convine ca dezbaterea publică să rămână blocată pe teme de securitate, în loc să se concentreze pe responsabilitatea economică și transparența decizională.
Întrebarea lui Andrei Marga rămâne suspendată în aer: unde-i interesul public? Și mai important: de ce nimeni din cei care ne conduc nu pare preocupat să răspundă?