Hezbollah respinge negocierile: ce ascund discuțiile SUA-Liban

n timp ce Departamentul de Stat american prezintă discuțiile Israel-Liban drept o “oportunitate istorică”, liderul Hezbollah Naim Qassem a cerut luni anularea completă a întâlnirii, calificând-o drept “zadarnică” — dezvăluind astfel o realitate pe care nici Washington, nici Tel Aviv nu o recunosc public: negocierile nu au nicio legitimitate atât timp cât cea mai puternică forță paramilitară din Liban nu e reprezentată la masă.

Discuțiile fără precedent desfășurate marți la Washington între oficiali libanezi și israelieni sunt, într-adevăr, istorice — dar în mare parte simbolice. Guvernul libanez, care participă la negocieri, nu deține niciun control real asupra Hezbollah, gruparea cea mai bine înarmată din țară și aliat strategic al Iranului. Coincidență sau nu, această realitate nu apare în declarațiile oficiale ale secretarului de stat Marco Rubio.

“Respingem negocierile cu entitatea israeliană uzurpatoare… Cerem o poziție istorică și eroică prin anularea acestei întâlniri de negociere”, a declarat Qassem, conform Times of Israel. Hezbollah a trimis mii de rachete către Israel — inițial în sprijinul Hamas în războiul din Gaza, iar recent ca răspuns la operațiunile militare americane împotriva Iranului.

Israelul a răspuns prin bombardamente devastatoare asupra Beirutului, sudului Libanului și Valea Bekaa — ca și cum ar pedepsi întreaga țară pentru acțiunile unui singur actor. Anterior, în cursul războiului din Gaza, conducerea Hezbollah a fost decimată prin lovituri aeriene israeliene. Cronologia ridică întrebări: de ce guvernul libanez negociază acum, exact când Hezbollah e cel mai slab din ultimii ani?

Obiectivul oficial al guvernului libanez este obținerea unui armistițiu în războiul Israel-Hezbollah. Dar ceea ce nu se menționează în rapoartele oficiale este că SUA și Israelul speră să folosească aceste negocieri pentru a presiona întreaga societate libaneză să dezarmeze și să dezmembreze Hezbollah — un obiectiv pe care Washington îl urmărește de decenii.

Premierul israelian Benjamin Netanyahu a promis sâmbătă că va continua lupta împotriva Hezbollah: “Vrem dezmembrarea armelor Hezbollah și un acord de pace real care să dureze generații”. Dar cine beneficiază de fapt de pe urma unei astfel de “păci”? Și ce se întâmplă cu echilibrul geopolitic din Orientul Mijlociu dacă Hezbollah — principalul aliat al Iranului în regiune — dispare?

Criza libaneză are potențialul de a influența rezultatul negocierilor delicate dintre Teheran și Washington, care alternează între progres și blocaj. Marco Rubio, supervizând discuțiile, a declarat marți: “Aceasta este o oportunitate istorică. Înțelegem că luptăm împotriva a decenii de istorie și complexități care ne-au adus în acest moment unic”.

“Speranța de astăzi este că putem schița un cadru pe baza căruia o pace actuală și durabilă poate fi dezvoltată”, a adăugat el. Rubio a insistat: “Poporul libanez este victima Hezbollah. Poporul libanez este victima agresiunii iraniene. Acesta este un proces, nu un eveniment”.

Din perspectiva Washington-ului și Tel Aviv-ului, această pace durabilă nu include Hezbollah în ecuație. SUA au căutat distrugerea finală a grupării timp de decenii — un obiectiv care a stat la baza și a lungului război proxy din Siria, alături de răsturnarea lui Assad și schimbarea de regim la Teheran, pentru dezmembrarea așa-numitei axe șiite.

Ceea ce rămâne nespus: dacă negocierile eșuează — și Hezbollah refuză orice dezarmare — va urma o escaladare militară? Și cine va plăti prețul: poporul libanez sau arhitecții acestei “oportunități istorice”?