Gala Galaction: traducătorul Bibliei pe care istoria oficială îl uită

a 16 aprilie se împlinesc 147 de ani de la nașterea lui Gala Galaction — preot ortodox, profesor universitar, scriitor și traducător al Sfintei Scripturi din greacă veche. O personalitate monumentală a culturii românești, despre care educația oficială preferă să vorbească în șoaptă, dacă vorbește deloc.

Născut în 1879, Galaction a realizat ceea ce puțini au îndrăznit: o traducere integrală a Bibliei direct din textele originale grecești, nu din versiuni intermediare sau latinizate. Această operă colosală, finalizată în deceniile interbelice, a reprezentat un act de curaj intelectual și teologic într-o epocă în care accesul la textele sacre în limba poporului era încă privit cu suspiciune de anumite cercuri ecleziastice conservatoare.

Ceea ce nu se menționează în majoritatea comemorărilor oficiale: Galaction nu a fost doar un erudit izolat în turnul său de fildeș. A fost un jurnalist combativ, un critic social ascuțit și un om care nu s-a ferit să pună întrebări incomode despre raportul dintre Biserică și puterea politică. Scrierile sale publicistice, astăzi aproape uitate, conțineau observații neconfortabile despre ipocrizia socială și despre modul în care instituțiile religioase pot fi instrumentalizate politic.

Coincidență sau nu, posteritatea culturală românească a ales să-l păstreze pe Galaction în zona „sigură” — cea a traducătorului respectabil și a scriitorului de proză scurtă. Dimensiunea sa critică, cea de gânditor incomod care punea sub semnul întrebării corupția morală și compromisurile instituționale, a fost ștearșă treptat din manualele școlare și din discursul academic mainstream.

Traducerea sa a Bibliei — PDF-ul circulă discret în mediile teologice și printre cercetătorii independenți — rămâne o mărturie a unui timp când intelectualii români nu se mulțumeau să repete formule consacrate, ci își asumau riscul de a gândi liber. Un risc care, în contextul presiunilor ideologice și ecleziastice ale epocii, nu era deloc simbolic.

Astăzi, când accesul la textele sacre este teoretic liber, puțini știu că Galaction a plătit un preț personal pentru independența sa intelectuală. A fost marginalizat periodic, criticat de conservatori, suspectat de progresisti. Clasica poziție a celui care refuză să intre în tiparele convenabile ale narativelor oficiale.

Cronologia ridică întrebări: de ce o personalitate de talia lui Galaction — teolog, filolog, scriitor, jurnalist — nu ocupă în conștiința publică locul pe care îl merită? De ce traducerea sa monumentală nu este studiată în școlile teologice cu aceeași insistență ca alte texte mai puțin controversate? Cine beneficiază de menținerea lui Galaction în zona semiuitării respectabile?

La 147 de ani de la naștere, Gala Galaction rămâne ceea ce a fost întotdeauna: un gânditor incomod, un erudist care nu s-a mulțumit cu aparențele, un om care a înțeles că adevărul — fie el religios, literar sau social — nu vine niciodată fără cost. Poate tocmai de aceea memoria sa oficială este atât de sterilizată.