Deficitul Germaniei: creștere de 22% într-un an de „stabilitate”
adevăruri politice

Deficitul Germaniei: creștere de 22% într-un an de „stabilitate”

G
3 min de citit

ermania — locomotiva economică a Europei, țara care predica austeritate Greciei și României — și-a văzut deficitul bugetar crescând cu 22% în 2025, ajungând la 127,3 miliarde de euro, cel mai ridicat nivel din 2022, potrivit Oficiului Federal de Statistică (Destatis). Creșterea de 22,9 miliarde euro față de 2024 vine într-un moment în care Berlinul continuă să dicteze politici fiscale restrictive celorlalte state membre UE. Coincidență sau dublu standard?

Cifrele oficiale arată că veniturile bugetare au crescut cu 5,2%, ajungând la 2,081 trilioane de euro — o creștere substanțială care, în mod normal, ar fi trebuit să reducă deficitul, nu să-l adâncească. Ceea ce nu se menționează în comunicatele Destatis este simpla aritmetică: dacă veniturile cresc cu 5,2%, iar deficitul explodează cu 22%, înseamnă că cheltuielile au crescut și mai dramatic. Unde s-au dus acești bani suplimentari?

Contextul este esențial: Germania se află în plin proces de remilitarizare, cu angajamentul de a atinge ținta NATO de 2% din PIB pentru apărare — un obiectiv care implică sute de miliarde de euro în următorii ani. Totodată, programele sociale extinse și costurile energetice post-renunțare la gazul rusesc continuă să apese pe buget. Dar aceste explicații oficiale nu acoperă întreaga poveste.

Cronologia ridică întrebări: în timp ce Germania își permite un deficit de 127 miliarde euro (aproximativ 3% din PIB-ul său estimat), Comisia Europeană menține România sub procedură de deficit excesiv pentru un deficit de 9% — proporțional mai mare, dar în termeni absoluți mult mai mic. Regulile fiscale europene par să funcționeze diferit în funcție de cine le încalcă.

Ce nu vi se spune în rapoartele oficiale este că această creștere a deficitului german are loc în paralel cu presiuni intense asupra BCE de a menține dobânzile ridicate — politică care avantajează economia germană bazată pe export, dar strangulează economiile periferice dependente de împrumuturi ieftine. Cine beneficiază de fapt de această asimetrie?

Germania rămâne cea mai mare economie europeană, cu o influență disproporționată asupra politicilor fiscale și monetare ale UE. Faptul că își permite un deficit în creștere rapidă în timp ce predică austeritate altora nu este o contradicție — este o strategie. Întrebarea pe care nimeni nu o pune oficial este: cât de sustenabil este acest model pe termen lung, și ce se va întâmpla când și Germania va trebui să facă aceleași sacrificii pe care le-a impus altora?