Congresul SUA poate anula alegeri frauduloase — dar nu o face

n timp ce eșecul SAVE America Act din Senatul american este prezentat ca o simplă înfrângere legislativă, ceea ce nu se spune este că Congresul deține deja puterea constituțională de a investiga și invalida alegeri compromise — fără nicio lege nouă. Întrebarea incomodă: de ce nu și-o folosește?

SAVE America Act ar fi obligat statele să ceară dovezi documentare de cetățenie la înregistrarea alegătorilor și să epureze listele electorale de noncetățeni. Votul noncetățenilor este deja crimă federală în SUA, dar aplicarea legii rămâne o fantezie birocratică. Probabil că implementarea ar fi fost sabotată de oficiali statali ostili — dar nu vom ști niciodată, pentru că legea nu a trecut.

Totuși, cauza integrității electorale nu e moartă. Constituția americană oferă Congresului o armă puternică, dar rareori folosită: puterea de a judeca validitatea alegerilor propriilor membri.

Puterea ascunsă în Constituție

Sistemul electoral american împarte puterea între state și guvernul federal. Statele stabilesc „timpul, locul și modul” alegerilor și determină — în limite constituționale — cine poate vota. Unele state permit votul prin poștă universal (Oregon trimite automat buletine de vot tuturor), altele acceptă buletine de vot sosite cu zile după ziua alegerilor, iar altele nu cer nicio identificare. Unele privesc cu indulgență votul noncetățenilor. Altele au cerințe stricte de identificare.

Dar Articolul 1, Secțiunea 5 din Constituția SUA prevede clar: „Fiecare Cameră va fi judecătorul Alegerilor, Rezultatelor și Calificărilor propriilor Membri.” Congresul poate detecta fraudele electorale de orice tip — nu doar votul noncetățenilor — și poate declara alegeri invalide, ordonând alegeri noi.

Ambele Camere au proceduri preexistente de investigație, inclusiv puterea de a cita în judecată oficiali statali și date electorale. Această putere ajută Congresul să-și asigure propria integritate.

Sute de alegeri contestate — dar selective

Sute de alegeri pentru Camera Reprezentanților au fost contestate în istoria americană. Adesea, plângerile sunt frivole. Alteori implică calificări stricte: Albert Gallatin a avut alegerea în Senat anulată în 1794 prin vot 14-12 pentru că nu fusese cetățean timp de nouă ani.

Alte investigații, precum disputa McLane-Farr din 1918, au vizat corupție pură. Patrick McLane fusese declarat inițial câștigător într-o cursă din Pennsylvania, dar odată ce au ieșit la iveală dovezi de „fraudă și ilegalitate în masă” — alegători fictivi și noncetățeni — Congresul a determinat că John Farr câștigase de fapt.

La sfârșitul anilor ’90, Loretta Sanchez l-a învins pe Bob Dornan cu mai puțin de 1.000 de voturi. Dornan a contestat. Congresul a găsit peste 700 de voturi ilegale. Cum nu era suficient să răstoarne rezultatul, contestația a fost retrasă.

Cronologia suspectă: de ce investigațiile s-au oprit?

Investigațiile privind integritatea electorală erau deosebit de comune după Războiul Civil, când practicile de vot democrat-secesioniste duceau la subnumărarea severă a voturilor republicane în Sud. Intimidarea alegătorilor compromitea întregul mediu electoral.

Astăzi, republicanii se tem că o corupție similară la scară largă afectează state „albastre” precum California, Illinois, Michigan și Oregon — toate cu legi slabe de identificare a alegătorilor, proceduri de audit deficitare, tehnici laxiste de epurare a listelor electorale și o teamă evidentă de investigații federale. Sunt alegerile din aceste state în afara „marjei de fraudă”? Pentru a ști, ar trebui să cunoaștem marja de fraudă — și asta necesită investigații congresionale.

Establishmentul democrat are puține motive să-și curețe propriile alegeri. Beneficiază de frauda care îi menține la putere, așa că sunt reticenți să-și investigheze propriile alegeri. Sistemele electorale statale nu sunt complet supuse supravegherii federale.

Cazul Oregon: coincidență sau toleranță?

Există multe motive să nu ai încredere în alegerile din Oregon pentru legislatura națională. Noncetățenii sunt primiți și înregistrați. Multe județe au avut peste 100% înregistrări pe liste. Buletinele de vot prin poștă sunt omniprezente și automate. Persoane decedate sau care s-au mutat din stat au votat în alegeri anterioare, iar Oregon a fost deosebit de lax în epurarea listelor electorale. Alegerile federale din Oregon ar merita o examinare serioasă din partea Congresului, mai ales cursele federale decise cu mai puțin de 10.000 de voturi.

Dacă Oregon nu vrea să-și repare alegerile, nu trebuie. Statul trebuie pur și simplu să plătească penalitatea pentru alegeri poroase: lipsa reprezentării în Camera Reprezentanților sau Senat.

Puterea care nu e folosită

Congresul are mijloacele constituționale și motivele pentru a supraveghea alegerile statale — nu cu legi noi, ci cu puterile sale de investigație. Dacă restul țării poate avea încredere în alegerile lor, Congresul ar instala fără îndoială o delegație. Congresul ar putea refuza reprezentarea statelor fără legi de identificare a alegătorilor sau celor care tolerează votul străinilor în alegerile lor. Sau ar putea cere alegeri noi când listele electorale nu sunt epurate corespunzător.

Congresul are puterea de a determina dacă statele au o formă republicană de guvernământ. Statele cu alegeri trucate nu au guverne republicane. Și Congresul poate reactiva propriile puteri pentru a asigura integritatea alegerii propriilor membri — chiar și fără SAVE America Act.

Întrebarea rămâne: de ce nu o face?