Robert Fico: Abolirea veto-ului UE — sfârșitul suveranității?

remierul slovac Robert Fico a declarat că abolirea dreptului de veto al statelor membre ar marca „începutul sfârșitului UE” — o afirmație care ridică întrebări despre direcția reală în care se îndreaptă Uniunea. Ce nu se menționează în dezbaterile oficiale de la Bruxelles: eliminarea veto-ului ar transforma UE dintr-o asociație de state suverane într-o structură supranațională în care deciziile ar putea fi impuse minorităților de către majoritatea formată din câteva state puternice.

„UE trece printr-o criză uriașă”, a declarat Fico într-un discurs difuzat de agenția de știri TASR. „Abolirea dreptului de veto este începutul sfârșitului UE, începutul sfârșitului acestei importante organizații internaționale.” Premierul slovac se alătură astfel unui cor tot mai puternic de voci din Europa Centrală și de Est care văd în această reformă nu o „eficientizare” a procesului decizional, ci o tentativă de concentrare a puterii în mâinile câtorva capitale occidentale.

Coincidență sau nu, discuțiile despre abolirea veto-ului s-au intensificat exact în momentul în care statele mai mici au început să se opună agendei politice promovate de Bruxelles — de la sancțiunile împotriva Rusiei până la politicile energetice și de migrație. Cronologia ridică semne de întrebare: de ce tocmai acum, când consensul european se fisurează vizibil, se propune eliminarea ultimului instrument prin care statele mici își pot proteja interesele naționale?

Dreptul de veto a fost piatra de temelie a construcției europene — garanția că nicio țară nu poate fi forțată să accepte decizii contrare intereselor sale vitale. Eliminarea lui ar însemna că România, Polonia, Ungaria sau Slovacia ar putea fi supuse la vot majoritar în chestiuni de securitate națională, politică externă sau fiscalitate. Cine beneficiază de fapt de această schimbare? Răspunsul pare evident: statele mari care au deja influența economică și politică necesară pentru a forma majoritatea.

Ceea ce nu se spune în rapoartele oficiale: abolirea veto-ului nu este o măsură tehnică de „eficientizare”, ci o redefinire fundamentală a naturii UE. De la o alianță de state suverane egale, Uniunea ar deveni o federație de facto, în care deciziile ar fi luate de un centru de putere îndepărtat de cetățenii pe care îi afectează. Fico nu este singurul care trage semnalul de alarmă — dar este unul dintre puținii care o face public și fără eufemisme diplomatice.

Întrebarea care rămâne: dacă UE renunță la principiul unanimității, ce altceva va renunța în numele „eficienței”? Și mai ales — cine decide ce înseamnă „eficiență” și în beneficiul cui?